Mark Rutte, premierul în exercițiu al Olandei, are șanse mari să-l înlocuiască pe Jens Stoltenberg la șefia NATO în septembrie, când expiră mandatul acestuia. Rutte are sprijinul a două treimi din membrii alianței, printre care SUA, Marea Britanie și Germania.
În schimb, președintele României, Klaus Iohannis, nu are șanse, dar participarea la această competiție îl ajută să-și facă un nume pe scena internațională, notează publicația El Mundo, citată de Rador.
NATO vrea să anunțe succesorul lui Stoltenberg la Summitul de la Washington din iulie. Toată lumea își dorește ca aceasta să fie o simplă formalitate, iar decizia să fie luată în această primăvară. Dacă nu se întâmplă nimic ciudat, Mark Rutte va fi cel ales, scrie El Mundo, citat de Rador și G4Media.
„Președintele României Klaus Iohannis și-a arătat interesul, iar țara spune că şi statele din Est trebuie luate în considerare odată pentru totdeauna, dar diplomația aliată nu consideră că ele fac campanie cu adevărat. Înainte de a exista îndoieli, marile capitale, cele mai puternice guverne, au vrut să clarifice care este opțiunea lor și că Iohannis nu are nicio șansă. El știe, dar în lumea complicată a relațiilor internaționale și a posturilor de distribuit, nu strică niciodată ca numele tău să fie auzit sau ca cineva să-ți datoreze o favoare. Nu are opțiuni în această carieră, dar poate are în altele”, notează Rador, citând publicația spaniolă.
Potrivit unor surse, olandezul e favorit deoarece are un profil solid, o experiență executivă enormă, o engleză perfectă și o istorie impecabilă atlantistă și anglofilă.
Politico a estimat că până la 20 din cei 31 de membri ai alianței îl susțin pe Rutte. Totuși, el s-ar putea confrunta cu opoziția a două țări.
Prima, Turcia, care deja a precizat că vrea garanții de la Rutte că va fi corect și că nu va lua parte la disputele pe care le are în repetate rânduri cu Grecia și Cipru.
A doua piatră de încercare este Ungaria și din același motiv. Olanda a fost una dintre cele mai exigente ţări cu Viktor Orban și cea care a promovat cel mai mult mecanismul statului de drept care a permis îngheţarea fondurilor către Budapesta.