Nicușor Dan, marele absent de la Adunarea Generală ONU. România va fi reprezentată de ministrul de Externe, Oana Țoiu

Președintele României, Nicușor Dan, nu va participa la sesiunea Adunării Generale a ONU din perioada 23-29 septembrie, deși, în mod tradițional, acest eveniment de amploare reunește șefi de stat și de guvern din întreaga lume. Surse diplomatice citate de G4Media.ro au confirmat că delegația României va fi condusă, în acest an, de ministrul de externe Oana Țoiu.

Decizia surprinde în condițiile în care șeful statului a subliniat, chiar recent, importanța reprezentării României în plan internațional. Nici premierul Ilie Bolojan nu va fi prezent la New York, ceea ce înseamnă că România ratează o oportunitate rară de a fi prezentă la cel mai înalt nivel la un eveniment cu miză globală.

Ce a declarat Nicușor Dan, recent

Chiar luni, într-un interviu la Antena 3, președintele afirma că unul dintre obiectivele prioritare ale mandatului său este întărirea profilului internațional al României:

„În cele trei luni de mandat au fost niște chestiuni obligatorii. Piața financiară și partenerii au sugerat că România trebuie să aibă o guvernare stabilă pentru a se putea finanța în continuare. A doua problemă era deficitul bugetar. A treia problemă – necesitatea ca România să fie bine reprezentată în plan internațional. Cam asta a fost primele trei luni.”

De ce este importantă participarea șefului statului la ONU

Adunarea Generală a ONU este un eveniment anual în care liderii lumii își prezintă pozițiile pe marile dosare internaționale. Deși tribuna ONU este adesea criticată pentru faptul că pune laolaltă democrați și dictatori, prezența la New York este considerată o ocazie de neratat, mai ales pentru un șef de stat aflat la început de mandat.

Dincolo de discursurile oficiale, partea cea mai valoroasă a vizitei constă în întâlnirile bilaterale și discuțiile informale cu lideri occidentali sau cu oficiali din state emergente. Aceste interacțiuni directe sunt esențiale pentru a construi relații diplomatice și economice.

În plus, sesiunea din această toamnă este prima Adunare Generală ONU de la începutul mandatului președintelui SUA, Donald Trump, ceea ce face evenimentul cu atât mai relevant. Potrivit surselor diplomatice, există paneluri și secțiuni unde participarea este rezervată exclusiv șefilor de stat sau de guvern, situații în care ministrul de Externe nu va putea reprezenta România.

Ce precedent există

Există, totuși, un precedent pentru absența unui președinte român de la ONU. În 2016, Klaus Iohannis a decis să-l trimită la New York pe premierul de atunci, Dacian Cioloș. Cu toate acestea, în restul anilor, România a fost reprezentată la cel mai înalt nivel.

Prezența lui Iohannis la ONU nu a fost lipsită de controverse. Fostul șef al statului a fost criticat pentru utilizarea unui avion privat de lux, care făcea escală la Sibiu pentru a o îmbarca pe soția sa, Carmen Iohannis.

Prin comparație, actuala situație ridică alte întrebări, nu despre costuri, ci despre oportunitatea ratată de România, de a fi prezentă în prim-planul scenei internaționale.

De ce e criticată vizita lui Ilie Bolojan la Bruxelles

Guvernul condus de Ilie Bolojan are și el parte de observații critice. Luni, premierul va efectua o scurtă vizită la Bruxelles, unde are programate întâlniri cu comisarii europeni pe economie și apărare. Cu toate acestea, agenda vizitei nu include o întrevedere cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în condițiile în care astfel de întrevederi sunt considerate standard pentru orice vizită oficială la Bruxelles.

Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Ioana Dogioiu, a confirmat programul și a precizat că întâlnirile se vor concentra exclusiv pe dosarele economice și de apărare.

De ce e criticată absența lui Nicușor Dan, la ONU

Decizia lui Nicușor Dan de a nu merge la ONU lasă loc de interpretări și critici, mai ales că, la început de mandat, prezența la astfel de evenimente reprezintă o șansă unică de afirmare pe scena globală.

Pentru o țară aflată în plină tranziție politică și economică, cu multiple provocări pe agenda europeană și internațională, aceste semnale pot fi interpretate ca un deficit de vizibilitate și de asumare la nivel înalt.