Scrimera Ana Maria Popescu, medaliată cu argint olimpic la Tokyo 2020, a vorbit duminică despre momentul de la revenirea în țară, când a refuzat să dea mâna cu ministrul Sportului, Eduard Novak. Sportiva spune că a fost un „gest de revoltă” și susține că între declarația oficialului și aterizarea la București a mai existat „o situație”, însă nu a vrut să ofere detalii.
Ana Maria Popescu și Eduard Novak au fost protagoniștii unui clinci ce a început de la o declarație a ministrului, care afirmase că scrimera n-ar fi câștigat finala olimpică la spadă nici dacă bugetul federației de scrimă era cu 5 milioane de lei mai mare. La revenirea în țară, sportiva a refuzat să îi strângă mâna și i-a oferit o replică tăioasă în cadrul conferinței de presă. Între timp, oficialul și-a nuanțat poziția și a spus că s-a înțeles greșit ceea ce a vrut să transmită, iar cei doi au părut să fi căzut la pace.
„În momentul în care am aterizat şi am coborât din avion, pur şi simplu a fost un gest conştient. Am refuzat… Ceea ce nu am înţeles eu ulterior a fost faptul că toată lumea a fost revoltată că nu am strâns mâna domnului ministru Eduard Novak care venise să mă întâmpine, dar nu mi-a reproşat nimeni că nu i-am salutat pe Violeta Beclea-Szekely, pe Roxana Bârlădeanu, pe Alexandru Epuran, oficiali care erau în acelaşi rând cu ministrul. A fost gestul meu de revoltă. Puteam să mă ascund ulterior în spatele regulilor sanitare, puteam să spun că m-am ferit, dar nu, mi-am asumat, a fost un gest pe care l-am considerat normal. Efectiv, m-am purtat normal, am reacţionat normal, fără niciun fel de filtru. Între declaraţia domnului ministru şi aterizarea la Bucureşti a mai fost o situaţie, despre care cred că nu este cazul să mai discutăm, nu este publică şi aşa va rămâne”, a declarat Ana Maria Popescu duminică la Digi 24, potrivit G4Media.ro.
Scrimera spune că „nu a fost nimic personal”.
„Nu a fost nimic personal, nu am discutat, a fost vorba despre altceva. Vreau să se înţeleagă că nu am nimic cu omul Eduard Novak, a fost un gest de revoltă pe care am decis să-l fac atunci pentru că eu ştiu prin cât am trecut. Iar lupta mea, chiar dacă sunt contestată de unii oameni, este pentru cei care vin acum, pentru viitorul nostru, pentru viitorii campioni. Eu ştiu că pe mine m-au motivat foarte mult lipsurile, frustrările, neajunsurile. În momentul în care am aterizat, m-am văzut pe mine la primele competiţii internaţionale îmbrăcând costume îngălbenite de vreme, adidaşii lipiţi cu leucoplast, am văzut episodul de când eu aveam 16 ani şi nu am făcut deplasarea la Campionatele Mondiale pentru că nu am avut o mie de dolari. Din păcate nu s-au schimbat aceste lucruri, suntem tot acolo”, a adăugat ea.