Biserica Ortodoxă Română și MASONERIA. Se poate SLUJI la doi STĂPÂNI?

Biserica Ortodoxă Română și MASONERIA. Se poate SLUJI la doi STĂPÂNI?

„Poți sau nu poți sluji la doi stăpâni, și Bisericii și Francmasoneriei?” Aceasta e întrebarea. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei răspunde în premieră întrebărilor puse de jurnaliști, iar mesajul său pare să aducă o încălzirea a relațiilor dintre două instituții care sunt de 80 de ani pe poziții ireconciliabile.

Relațiile Bisericii Ortodoxe Române cu Masoneria rămân în continuare un subiect delicat. În Ortodoxie există un important segment conservator care este vehement anti-ecumenist și anti-mason, segment care vede peste tot numai conspirații și comploturi masonice anti-ortodoxe. Din fericire aceștia sunt marginali, main-stream-ul ortodox fiind mai deschis.

De curând, în premieră, Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române a acceptat să răspundă la interpelările jurnaliștilor de la republicaoltenia.ro care au efectuat o anchetă cu privire la masonii din clasa politică a Craiovei. Ancheta jurnalistică „Masonii din Craiova” a identificat o incompatibilitate morală cu calitatea de creștin ortodox în cazul mai multor politicieni craioveni, care au declarat public că sunt membri ai Francmasoneriei.

Întrebările adresate de jurnaliștii olteni și răspunsurile oferite de Vasile Bănescu pot fi citite pe republicaoltenia.ro

Sintetizând, observăm că Biserica Ortodoxă Română își menține anatema aruncată asupra masoneriei din 1937, când Sfântul Sinod a dat o condamnare oficialămasoneriei, afirmând incompatitbilitatea dintre condiția de creștin ortodox (inclusiv cea de cleric) și apartenența la o lojă masonică. La 11 martie 1937, Sfântul Sinod al BOR a adoptat o decizie de anatemizare a Francmasoneriei, pe care o considera ocultă și anti-creștină. Altfel spus, Patriarhia Română recunoaște valabilitatea întregului conținut al acestei hotărâri sinodale și implicit, toate măsurile canonice prevăzute în textul ei:

• Apel către intelectualii care fac parte din lojile masonice să le părăsească.
• Izolarea celor care refuză să părăsească Masoneria și preferă să rămână în lojile masonice.
• Interzicerea prezenței francmasonilor la activitățile și slujbele Bisericii.
• Refuzul oficierii slujbei de înmormântare pentru francmasoni.

Textul integral al hotărârii de Sinod din 1937 poate fi citit aici.

Chiar dacă Biserica nu renunță la decizia de anatematizare a lojilor masonice, ea permite acum relațiile dintre masoni și persoane din interiorul clerului, delimitând apartenența unei persoane la o organizație legală de legătura pe care aceeași persoană o are cu duhovnicul său.

Mesajul transmis de Vasile Bănescu redacției republicaoltenia.ro datează din 17 noiembrie 2017. Precizările sale sunt însă o mostră prețioasă a limbajului de lemn bisericesc și un model nu prea strălucit de diplomație ecleziastică. Aflăm astfel că masonul este și el om și poate fi chiar bun ortodox:

„BOR lucrează în societate nu doar instituțional, ci mai ales prin persoanele care o reprezintă oficial, atât clerici, cât și laici credincioși. Aceștia pot și este firesc sa aibă contacte de natură diversă cu oricine vine spre Biserică… Din această perspectivă autentic creștină, nimeni nu poate fi respins de la un dialog firesc în calitate de persoană particulară, independent de apartenența sa la un tip de organizație legal recunoscută de statul roman și care nu intră în contradicție flagrantă cu morala publică.
Acele persoane care aleg să adere la o entitate juridică oficială (politică sau de altă natura), dacă sunt autentic creștine … Biserica nu poate cere excomunicarea unei astfel de persoane fără ca aceasta sa se întoarcă fățiș împotriva învățăturii sale de credință.”

Așadar, un mason poate fi un bun creștin ortodox. Instanța decizională în acest caz este duhovnicul căruia îi revine această responsabilitate, Biserica degrevându-se de această povară și pasând-o pe umerii duhovnicului.

„Toți cei care respectă credința creștină în conținutul ei, manifestându-și public și privat atașamentul față de valorile sale, rămân membrii ai Bisericii. Alegerile morale sau de altă natura pe care le face un creștin sunt, în principiu, rodul discuțiilor cu duhovnicul său, nu cu o instituție” spune Bănescu.

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei repetă că „Hotărârea Sf. Sinod din 1937 rămâne neschimbată, fără ca acest lucru sa implice astăzi o imixtiune a Bisericii în sfera privată a unei persoane, a drepturilor și libertăților ei. Hotărârea respectiva indica și azi faptul ca BOR nu are nicio relație de colaborare cu Francmasoneria, rațiunile și viziunile fondatoare ale celor doua instituții fiind total diferite și ireconciliabile.”
Finalul declarației sale este apoteotic. Am ajuns de unde am plecat. Niciun răspuns tranșant care să clarifice situația: „Îmi exprim regretul de a nu va putea oferi răspunsuri doar cu dasau nu și menționez că un alt răspuns în viitorul imediat este exclus.”

Cu toate acestea, în presa românească au apărut adeseori scandaluri și dezvăluiri privind apartenența unor clerici și înalți ierarhi la masonerie. (Vezi, de exemplu aici, o astfel de listă)

Problema este mult mai nuanțată, fiindcă masoneria nu este un bloc monolitic, ci o structură multiformă, lojile masonice fiind nenumărate, iar politica și specificul fiecăreia foarte diferit, mergând de la loji atee până la unele oculte.
Surse sigure din interiorul BOR confirmă însă apartenența multor clerici și ierarhi la diferite loji masonice. Potrivit acestor surse, statutul masonic le asigură clericilor inamovibilitate și imunitate în fața abuzurilor unor ierarhi, înlesnindu-le accesul către funcțiile de conducere în ierarhia bisericească.
Biserica Ortodoxă are multe schelete în dulap și este regretabil că nu se deschide mai mult și nu are curaj să își înfrunte proprii demoni și să își mărturisească deschis păcatele și metehnele, deși în cazul masoneriei nu putem vorbi de o asemenea mea culpa. Masoneria este o structură complexă care nu poate fi judecată și evaluată recurgând la concepte de tip bine-rău, alb-negru.

Însă caracterul acesta retractil, recalcitrant și refractar al BOR contravine învățăturilor elementare ale creștinismului pe care îl propagă Biserica, fiindcă știm că mărturisirea păcatelor, asumarea lor și pocăința sunt condiții indispensabile pentru mântuire. Ca și în cazul colaborării cu fosta securitate, ierarhii și clericii ortodocși – cu mici excepții – preferă politica struțului, ascunzându-și capetele în nisipul platitudinilor și stereotipurilor ecleziale. Cu toate acestea, declarațiile lui Vasile Bănescu reprezintă un pas înainte către o mai mare deschidere a BOR către modernitate și actualitate și către desprinderea de Evul Mediu.

Urmăriți B1TV.ro și pe