Jurnalistul Sabin Orcan a prezentat în cadrul ediției de luni a emisiunii ”XPress” de pe B1 TV fragmente dintr-un interviu publicat în anul 1995 în ”Lumea liberă românească”, în care un fost agent al Direcției de Informații Externe (D.I.E.) dezvăluie că actualul șef al Autorității de Supraveghere Financiară, Mișu Negrițoiu, i-a fost coleg.
”Tot la I.C.E. ARPIMEX a lucrat (din 1986, dacă nu mă înşel), fiind coleg cu mine, Mişu Negriţoiu, şi el ofiţer acoperit, care avea să conducă în Statele Unite sucursala ARPIMEX-ului, TOMIS”, declara la momentul respectiv Didi Secrieru, devenit om de afaceri după 1989.
Prezentarea fragmentelor din interviul de acum 20 de ani sunt redate în contextul în care Ministerul de Finanțe al SUA îl acuză pe șefului ASF, Mișu Negrițoiu că, din postura de șef al filialei din românia a băncii olandeze ING, a încuviințat o tranzacție ilegală, care încălca sancțiunile economice impuse de SUA, Iranului. Acuzațiile merg până la cele de „fals în acte bancare”. Valoarea tranzacției ar fi de 1,2 milioane de dolari.
Din postura de şef al ING, Negriţoiu ar fi aprobat o tranzacţie care ar fi încălcat embargoul SUA, impus Iranului. Banca olandeză condusă de Negriţoiu a jucat rolul de bancă de tranzit pentru un transfer ilegal de bani prin care o bancă iraniană a achiziționat un motor de avion pentru compania aeriană Iran Air.
Poveste cutremură politicul românesc, mai ales că, Mişu Negriţoiu a ajuns şef la ASF, după ce a fost votat în Parlament, şi pe baza referinţelor din trecut.
Tranzacţia, în valoare de 1,2 milioane de dolari a fost realizată în perioada 2003-2004 şi, potrivit Oficiului de Control al Ministerului de Finanţe American, încalcă codul penal american. (Detalii AICI)
Redăm mai jos fragmentele din interviul publicat în „Lumea liberă românească”, în august 1995 și prezentat în cadrul emisiunii ”XPress”:
”Liviu Vălenaş: Care era obiectul de activitate al întreprinderii ARPIMEX?
Didi Secrieru: I.C.E. ARPIMEX se ocupa în special de exportul articolelor de pielărie şi marochinărie şi de importul materiilor prime necesare acestei industrii. Asta în mod oficial. În mod neoficial, se ocupa şi de deturnarea banilor în aşa numitele conturi ale lui Ceauşescu. (…)
Liviu Vălenaş: De ce era atât de important pentru regimul comunist exportul de articole de pielărie şi marochinărie?
Didi Secrieru: Era un sector pe de o parte profitabil pentru economia românească, mai ales exportul de încălţăminte de la Oradea, la sectorul „stradă”. Pe de altă parte, I.C.E. ARPIMEX era ideal pentru desfăşurarea altor activităţi, în beneficiul exclusiv al Direcţiei de Informaţii Externe a Securităţii. În 1980 la I.C.E. ARPIMEX a fost numit un nou director general, al cărui frate era director plin în D.I.E., secţiunea contraspionaj, cu grad de colonel. Mai târziu ne-am dat seama că şi directorul nostru era ofiţer D.I.E. acoperit, cu grad înalt! Tot la I.C.E. ARPIMEX a lucrat (din 1986, dacă nu mă înşel), fiind coleg cu mine, Mişu Negriţoiu, şi el ofiţer acoperit, care avea să conducă în Statele Unite sucursala ARPIMEX-ului, TOMIS. Momentul 22 decembrie 1989 avea să-l găsească în această funcţie. Ulterior, a devenit ministru al Reformei în guvernul Văcăroiu.
Liviu Vălenaş: Domnule Secrieru, vă propun să abordăm un alt subiect. Presa din România a publicat de mai multe ori, ca o caracteristică generală, că „reformatorii din guvernul Văcăroiu aparţin fostei D.I.E.”, în timp ce „conservatorii ar aparţine fostului Comitet de Stat al Planificării”. Ce părere aveţi?
Didi Secrieru: „Reformatori”? „Conservatori”? Pot să spun că sunt nişte prostii! Evident că în guvernul Văcăroiu au fost şi sunt cadre ale fostei D.I.E., aşa cum sunt Mişu Negriţoiu, Mircea Coşea, Teodor Meleşcanu şi alţii. Pe de altă parte, este clar că în guvernul Văcăroiu nu există autentici reformatori, iar dacă presa caută să-i identifice, atunci întreb şi eu cum s-au manifestat aceştia în direcţia economiei reale de piaţă?”