5 mai în calendarul ortodox: Sfânta Matrona de la Hurezi și alți mari sfinți, cinstiți de credincioși

Credincioșii ortodocși le prăznuiesc pe 5 mai pe Sfânta Cuvioasă Matrona de la Hurezi, recent canonizată, dar și pe Sfânta Irina și pe Sfântul Efrem cel Nou, unul dintre cei mai cunoscuți sfinți tămăduitori. Viețile lor sunt marcate de credință, suferință și puterea rugăciunii.

Sfânta Cuvioasă Matrona de la Hurezi, model de smerenie și credință

Sfânta Cuvioasă Matrona s-a născut în Săliștea Sibiului, iar de mică a fost apropiată de viața monahală. Tatăl său a ales mai târziu calea călugăriei pe Muntele Athos, primind numele de Nicodim, conform Viețile Sfinților.

De la vârsta de cinci ani, Matrona a fost crescută la Mănăstirea Sărăcinești din Vâlcea, unde a fost și tunsă în monahism. În anul 1868, a fost trimisă la Mănăstirea Horezu, locul unde și-a continuat nevoința și unde, în 1922, a devenit stareță.

Un moment important din viața sa a fost anul 1926, când, grav bolnavă, a fost vindecată în mod miraculos prin rugăciune către Maica Domnului.

În vara anului 1935, simțindu-și sfârșitul aproape, și-a chemat ucenicele și le-a îndemnat la iubire, smerenie și ascultare. A doua zi, în timp ce i se citea Acatistul Bunei Vestiri, și-a dat duhul cu pace.

Sfânta Cuvioasă Matrona de la Hurezi a fost canonizată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pe 1 iulie 2025, iar prăznuirea sa a fost stabilită pe 5 mai.

Sfânta Irina, convertirea care a schimbat o familie

Sfânta Irina, cunoscută înainte de botez sub numele de Penelopi, a trăit în perioada părinților apostolici. A fost botezată de Sfântul Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel.

Fiica unor părinți bogați și păgâni, Liciniu și Licinia, Irina a fost izolată de tatăl său într-un turn, pentru a o proteja de influențe externe și a-i controla educația.

„Deci, tatăl ei a zidit pentru ea un stâlp, afară din cetate, departe, într-un loc frumos și deosebit, care avea diferite camere, toate împodobite cu toată bunăcuviința și îndestulate cu multă bogăție, în care erau: scaune, mese, sfeșnice, paturi și toate vasele ferecate cu aur”.

„Pe acel stâlp a așezat pe fiica sa, Penelopi, împreună cu treisprezece fecioare frumoase și a adus acolo pe zeii săi de aur, ca să păzească pe fiica lui. După ce a închis-o acolo, până la vârsta cea desăvârșită, cuviincioasă nunții, a pus lângă ea o cinstită bătrână, cu numele Caria, ca să-i fie învățătoare, care ședea și mânca împreună cu ea, fiind mai mare peste celelalte fecioare. A mai pus încă și pe un bătrân, bărbat cinstit și înțelept, cu numele Apelian, ca s-o învețe carte în toate zilele. Acolo a petrecut astfel fecioara șase ani și trei luni și după al doisprezecelea an al vârstei ei, tatăl ei gândea s-o însoțească cu vreunul din cei mai luminați fii împărătești”. (Viețile Sfinților)

Deși crescută în izolare, Irina a ajuns la credința creștină prin învățătorul său, Apelian. Botezată de Sfântul Timotei, ea a refuzat să renunțe la credință, chiar și în fața torturilor ordonate de propriul tată.

Prin răbdare și credință, a reușit să-și convertească familia și pe mulți alți oameni. A murit în Efes, într-un mod considerat miraculos, trupul său dispărând din mormânt.

Sfântul Efrem cel Nou, mucenic și tămăduitor

Sfântul Efrem cel Nou s-a născut în Grecia, în anul 1384, și a intrat în viața monahală la doar 14 ani, la Mănăstirea Maicii Domnului din Nea Makri.

Viața sa a fost marcată de un martiriu cumplit. În 1425, mănăstirea a fost atacată de turci, iar el a fost luat ostatic. Timp de opt luni a fost supus unor chinuri extreme.

Martiriul său s-a încheiat pe 5 mai 1426, când și-a dat viața în urma torturilor.

Sfintele sale moaște au fost descoperite în 1950 și se află astăzi în mănăstirea din Nea Makri, fiind cunoscute pentru minunile și vindecările atribuite Sfântului Efrem cel Nou.

Ziua de 5 mai aduce astfel în prim-plan modele puternice de credință și sacrificiu, cinstite de credincioși în întreaga lume ortodoxă.