25 decembrie 1989, ziua procesului și a execuției soților Ceaușescu. Care au fost ultimele cuvinte ale fostului lider PCR

Cuplul dictatorial a fost capturat pe 22 decembrie, iar pe 23 și 24 a fost închis în cazarma de la Târgoviște, supravegheați militar.

Pe 25 decembrie, în prima zi de Crăciun, a avut loc a avut loc judecata. Audierile au început la ora 13:20. Procesul a durat 1 oră și 20 de minute. În sală au fost prezenți oameni-cheie ai sistemului condus de către Nicolae Ceaușescu: generalul Victor Atanasie Stănculescu, Gelu Voican Voiculescu și Virgil Măgureanu, devenit apoi primul director al SRI.

Completul de judecată al Tribunalului militar, autointitulat „tribunal al poporului”, a fost format din doi judecători militari, coloneii Gică Popa, președinte și Ioan Nistor, plus căpitanul Corneliu Sorescu, locotenentul-major Daniel Candrea și locotenentul Ion Zamfir. Grefier a fost plutonierul-major Jan Tănase.

Acuzarea a fost reprezentată de procurorul militar Dan Voinea, iar „apărare” a fost asigurată de avocații din oficiu Constantin Lucescu și Nicolae Teodorescu. Până și avocații au jucat rolul de acuzatori.

La ora 14:45 a fost anunțată sentința: condamnarea la moarte.

Capetele de acuzare erau:

• Genocid – peste 60.000 victime;
• Subminarea puterii de stat prin organizarea de acțiuni armate împotriva poporului și a puterii de stat. Infracțiunea de distrugere a bunurilor obștești, prin distrugerea și avarierea unor clădiri, explozii în orașe etc.
• Subminarea economiei naționale.
• Încercarea de a fugi din țară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuse la bănci în străinătate.

Aceste acuzații n-au fost dovedite, ci doar numite de acuzatori împreună cu menționarea descrierilor făcute de presă ale unor infracțiuni atribuite de jurnaliști Ceaușeștilor.

De la bun început, Nicolae Ceaușescu a contestat procesul din punct de vedere juridic. El a dat dovadă de luciditate de la debutul procesului, până în clipa execuției. A refuzat să răspundă întrebărilor foștilor subalterni, motivând că singura entitate căreia este dispus să se adreseze este Marea Adunare Națională.

„Nu sunt inculpat, sunt președinte și voi răspunde în fața Marii Adunări Naționale și cu asta am terminat!

Sunt minciuni de la un cap la altul al celor care au dat lovitura de stat, mergând la distrugerea independenței României”, a declarat Ceaușescu.

Procesul soților Ceaușescu nu a respectat nicio normă procesuală legală

Din punct de vedere juridic, „procesul Ceaușescu” s-a desfășurat prin încălcarea unor norme procesuale legale și anume: lipsa unui act de sesizare și neînregistrarea acestui act, necomunicarea către inculpați a actului de sesizare, neefectuarea urmăririi penale și a expertizei psihiatrice în timpul urmăririi penale, nefixarea termenului de judecată, imposibilitatea alegerii apărătorilor, nerespectarea termenului de declarare a recursului și nejudecarea acestuia.

De asemenea, legile românești nu permiteau aplicarea pedepsei cu moartea la mai puțin de zece zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a verdictului.

Verdictul completului de judecată admitea recurs, dar pedeapsa a fost aplicată pe repede-înainte, cinci minute mai târziu, în curtea garnizoanei. Inițial, Nicolae și Elena trebuiau să fie executați separat, însă au insistat să moară împreună. Această doleanță a fost respectată, în cele din urmă.

„Împreună am luptat, să murim împreună!”, a solicitat Elena Ceaușescu.

În drum spre locul execuției Nicolae Ceaușescu a declarat: „Puteam fi împușcați fără mascarada asta!”, apoi a strigat: „Moarte trădătorilor!”, după care a intonat câteva versuri din Internațională.

Plutonul de execuție a fost format din trei parașutiști, care au tras câte un încărcător cu 30 de gloanțe. Ion Boeru a fost liderul plutonului. La cinci minute după sentință, Elena și Nicolae Ceaușescu au fost declarați oficial morți.

La ora 14:50, pe postul național a fost comunicată execuția soților Ceaușescu. După acest anunț au încetat și focurile de pe străzi. În 27 decembrie au mai fost mici tensiuni.

Ce s-a întâmplat după execuția soților Ceaușescu

Cadavrele lui Nicolae și Elena Ceaușescu au fost transportate cu elicopterul la Stadionul Ghencea, unde au fost rătăcite și descoperite a doua zi. Cele două trupuri au fost îngropate la Cimitirul Ghencea.

După executarea cuplului, pedeapsa cu moartea a fost abolită în România.

Gică Popa, președintele completului de judecată care i-a condamnat la moarte pe Ceaușești, a fost avansat în gradul de general în justiție. În martie, în același an, el s-a sinucis în biroul său.

Pentru Ion Iliescu a urmat o mare perioadă de glorie. De-a lungul timpului, a fost sub aripa protectoare a lui Nicolae Ceaușescu și astfel, în cercurile sistemului comunist autohton a început să fie perceput drept un succesor al dictatorului, încă de pe finalul anilor ’70. Oamenii cu funcții-cheie din acea perioadă l-au descris pe Ion Iliescu drept un aspirant la funcția supremă în stat, obsedat de putere. După înlăturarea fostului maestru, Iliescu a devenit președinte al României în două mandate, în 1992-1996 și 2001-2004.

Revoluție sau lovitură de stat?

La nivelul societății românești, marea majoritate a activiștilor civici, a istoricilor, a martorilor de la Revoluție susțin că evenimentele din decembrie 1989 au fost, de fapt, o revoltă populară confiscată, transformată într-o lovitură de stat. Mai apoi, au urmat niște diversiuni pentru a justifica execuția soților Ceaușescu și impunerea noii puteri.

Grupul comuniștilor care au preluat puterea, în frunte cu Ion Iliescu, Silviu Brucan, Dan Marțian, Alexandru Bârlădeanu, Gelu Voican Voiculescu și Virgil Mpgureanu au susținut în spațiul public faptul că evenimentele din 1989 au fost o revoluție autentică, iar focurile de armă care s-au tras după 22 decembrie au fost din cauza „teroriștilor” sau a „soldaților sovietici”.

Până în prezent, niciun terorist sau soldat sovietic nu a fost descoperit, iar Justiția din România nici până astăzi nu a stabilit vinovații pentru toate evenimentele sângeroase din decembrie 1989.