Ce s-a întâmplat cu Nicolae și Elena Ceaușescu pe 24 decembrie, în Ajunul Crăciunului, cu o zi înainte de execuție

32 de ani au trecut de la evenimentele din decembrie 1989, numite generic „Revoluția Română”. Mii de oameni au murit pentru un mesaj puternic, „Libertate!”.

Pe 21 decembrie 1989 a început Revoluția Română, în București, la zece zile de la primele manifestații anti-comuniste de la Timișoara. Pe data de 22 decembrie au fost capturați soții Ceaușescu, iar pe data de 25 decembrie, în prima zi de Crăciun au fost executați.

Nicolae și Elena Ceaușescu, 22 decembrie 1989

Pe 22, 23 și de Ajun, 24 decembrie, Nicolae și Elena Ceaușescu au fost închiși la cazarma din Târgoviște.

Pe 22 decembrie cuplul dictatorial a fost evacuat din sediul PCR, clădirea CC. La ora 12:20 au ajuns la Snagov și au cerut sprijin secretarilor de partid din țară. La câteva ore au fost preluați de Miliție cu o Dacie, iar la ora 18:30 au ajunsla cazarmă. Ei au fost transportați de la Inspectoratul Județean de Miliție cu un ARO al Securității, un autoturism condus de adjunctul șefului Securității, colonelul Gheorghe Dinu.

Soții Ceaușescu au fost „cazați” într-o cameră de 12 metri pătrați. Ei au cerut apă minerală, dar au primit doar ceai și pâine neagră, ceea ce a provocat proteste din partea Elenei.

În aceeași seară au început diversiunile, să se tragă din nou pe străzi, în special în București. Nicolae și Elena au fost îmbrăcați cu uniforme militare, pe el în căpitan și pe ea în soldat, apoi au fost urcați de comandatul Andrei Kemenici într-un punct de comandă mobil și i-a trimis în zona de instrucție a unității.

Nicolae și Elena Ceaușescu, 23 și 24 decembrie 1989

Pe 23 decembrie, cei doi au stat închiși într-un camion, într-o zonă izolată cu plase de camuflaj. Au băut apă și au mâncat salam, potrivit relatărilor martorilor de la acea vreme.

Pe 24 decembrie a fost primul Ajun al Crăciunului în care posturile de radio și televiziune au transmis, după mai bine de patru decenii, colinde și cântece religioase. În rândul cuplului Ceaușescu, Ajunul a fost extrem de dificil. Ei au fost mutați înapoi în cămăruță. La un moment dat, Nicolae Ceaușescu a vrut să iasă pe geam, dar una dintre santinele, căpitanul Boboc, l-a tras de picior pe fostul lider PCR. Lui Ceaușescu i-a dat sângele pe nas, a țipat și a cerut prezența comandatului Kemenici.

Comandatul nu a venit, dar la un moment dat, rămași în cameră doar dictatorii și Boboc, fostul lider PCR a încercat să-l mituiască pe căpitan. I-a promis 1 milion de dolari și un grad înalt în Armată, dar strategia nu a funcționat. Elena Ceaușescu s-a resemnat și i-a transmis soțului că Boboc este „sluga lui Iliescu”. Potrivit stenogramelor, căpitanul nici nu știa la acea vreme cine este Ion Iliescu, cel care în prezent, în mentalul colectiv, este autorul loviturii de stat din 1989 și implicit, responsabil de moartea a peste 1.000 de români, la care se mai adaugă victimele mineriadei.

Nicolae și Elena Ceaușescu se iubeau foarte mult, aspect comunicat de-a lungul timpului în repetate rânduri de diverși martori. O dovadă în acest sens a avut și personalul militar care s-a ocupat de supravegherea lor. În cazarmă, cei doi au dormit îmbrățișați.

Seara pe 24 decembrie, prizonierii au fost îmbarcaţi într-un TAB cu intenţia de fi transportați în Capitală. În urma unor bâlbe și a fricii lui Kemenici, că unitatea va fi atacată, Nicolae şi Elena Ceauşescu au petrecut noaptea în transportorul blindat, în poligon.

25 decembrie, ziua în care Nicolae și Elena Ceaușescu au fost executați

Pe 25 decembrie, în prima zi de Crăciun, a avut loc a avut loc judecata. Audierile au început la ora 13:20. Procesul a durat 1 oră și 20 de minute. În sală au fost prezenți, printre alții, generalul Victor Atanasie Stănculescu, Gelu Voican Voiculescu și Virgil Măgureanu, devenit apoi primul director al SRI. La ora 14:45 a fost anunțată sentința: condamnare la moarte.

Inițial, ei Nicolae și Elena trebuiau să fie executați separat, însă au insistat să moară împreună. Această doleanță a fost respectată, în cele din urmă.

Înainte ca gloanțele să le străpungă trupurile soților Ceaușescu, dictatorul a strigat: „Trăiască Republica Socialistă România Liberă și Independentă! Moarte trădătorilor! Istoria mă va răzbuna!”. Apoi, a început să cânte din Internaționala, cel mai cunoscut cântec socialist.

Plutonul de execuție a fost format din trei parașutiști, care au tras câte un încărcător cu 30 de gloanțe. La cinci minute după sentință, Elena și Nicolae Ceaușescu au fost declarați oficial morți.

Ce s-a întâmplat după moartea soților Ceaușescu

Televiziunea Română a anunțat în scurt timp execuția, dar imaginile au fost difuzate mai târziu, după ce caseta a fost editată. Ulterior, o un post de televiziune din Franța a transmis versiunea completă.

La doar două luni de la proces, președintele completului, generalul Gică Popa, s-a sinucis în biroul său din Ministerul Justiției.

Colonelul Ion Baiu, cameramanul de la proces și execuție, a explicat motivul pentru care filmul procesului Ceaușescu conține doar secundele când dictatorii cădeau sub gloanțe:

„Nu s-a respectat procedura legală la o execuție, nu s-a format aliniament de tragere cu ordin de foc și nici nu s-a dat citire hotărârii instanței. Soții Ceaușescu au fost puși cu spatele la zid, iar căpitanul Boeru a făcut un pas înapoi și a descărcat pistolul mitralieră în cei doi”, a povestit Baiu.

Dezvăluiri importante după moartea soților Ceaușescu

Șeful Armatei, Atanasie Stănculescu, a retras armata în cazărmi pe 22 decembrie pentru ca, numai la câteva ore mai târziu, tot el să ceară unor unități și subunități militare să iasă pe străzi. Practic, când românii au început să se simtă mai în siguranță, atunci s-a dezlănțuit, de fapt, haosul. Mii de oameni nevinovați au murit sau au fost grav răniți pe străzi, împușcați.

Același Stănculescu a fost cel care l-a convins pe Nicolae Ceaușescu să părăsească Comitetul Central pentru a facilita accesul liderilor Revoluției. Astfel, toată puterea i-a fost înmânată lui Ion Iliescu, cel care avea să devină liderul FSN, PDSR și apoi PSD.

Tot șeful Armatei, Stănculescu, este cel care a dispus reținerea lui Ceaușescu timp de două zile, până când, completul de judecată a fost constituit și mai apoi a pronunțat sentința capitală.

Stănculescu a precizat că nu a susținut ca soții Ceaușescu să fie executați. El a declarat că a primit ordin pe 24 seara de la cabinetul format din comuniștii Ion Iliescu – Silviu Brucan – Dan Marțian și Alexandru Bârlădeanu să organizeze plecarea la Târgoviște, pentru judecarea cuplului.

Într-un interviu pentru BBC, Stănculescu a declarat în 1994 că grupul Iliescu – Brucan – Marțian – Bârlădeanu a decis execuția, un „grup de conspiratori” care „se întâlnea numai în baie”.

Petre Roman, primul premier post-comunist a declarat că nu Ion Iliescu a comandat pedeapsa capitală. Iliescu doar ar fi cerut de fapt organizarea procesului, potrivit lui Roman.

„Principalul om care dăduse ordine era Iliescu, președintele CFSN, după el era generalul Militaru. Iliescu colabora intens cu Brucan. Atunci am hotărât să fie judecat cuplul Ceaușescu. Din partea noastră, l-am delegat pe Gelu Voican-Voiculescu. Brucan a avut ideea că trebuie să-l eliminăm pe Ceaușescu, într-o formă sau alta, pentru a dovedi celor care trăgeau că nu mai au pe cine apăra. Iliescu a zis ‘bine’, dar să facem un proces”, a declarat Petre Roman.

Ce părere au istoricii despre Revoluția din 1989

În decembrie 1989, românii au ieșit pe străzi convinși de originalitatea revoluției și că vor face o schimbare radicală, că-și vor îmbunătăți semnificativ nivelul de trai, potrivit președintelui Academiei Române, istoricul Ioan-Aurel Pop.

„Parafrazându-l pe Nicolae Bălcescu, mișcările din centrul și sud-estul Europei din 1989 nu au fost scuza, ci ocazia revoltei române din decembrie, în același an. Cauza adâncă este eșecul total al regimului comunist sau, detaliind, cauzele sunt intervenția brutală, disprețul pentru demnitatea umană, frigul, lozincile goale, întunericul, cultul personalității, umilirea, izolarea etc. 

Indiferent cum și de către cine s-a pregătit, indiferent ce forțe externe și interne au contribuit la declanșarea revoluției române din 1989, un fapt este sigur: mai toți participanții aflați atunci pe străzi au crezut sincer că ei înșiși schimbă lumea românească, că distrug vechiul regim că taie răul de la rădăcină și că fac o revoluție adevărată. Marile demonstrații de la Timișoara, Brașov, Cluj-Napoca și București au dovedit acest lucru”, a declarat Ioan-Aurel Pop într-un dintre cărțile sale, „Istoria ilustrată a României pentru tineri”.

Istoricul Lucian Boia este de părere că evenimentele din decembrie 1989, respectiv eliminarea soților Ceaușescu au fost și revoluție, și lovitură de stat, și revoltă populară.

„Au fost toate aceastea adunate și amestecate:  și revoltă populară, și lovitură de stat, și revoluție!

Revoltă populară este greu de contestat sau de relativizat. Argumentul că n-ar fi fost întru totul spontană, ci stimulată de ‘complotiști’ din interior sau de servicii secrete din afară nu schimbă nimic din amploarea ridicării populare. Au ieșit în stradă, primeșduindu-și libertatea, chiar și viața, sute și sute de mii de oameni. Nimeni nu ar fi putut să-i împingă dacă ei n-ar fi fost gata să o facă. 

La fel de evidentă este și lovitura de stat. Bineînțeles că a fost o lovitură de stat, pe fondul revoltei populare. Mulțimea nu avea nici program, nici conducători. Societate civilă structurată nu exista în România. Puterea au luat-o alții, comuniștii din eșalonul doi sau care fuseseră marginalizați dintr-un motiv sau altul (…)

A fost, totuși, o revoluție, deși negată de unii pentru că tot comuniștii au rămas la putere. Nicio revoluție nu durează o zi. Decembrie 1989 este punctul de plecare al unui șir de transformări care a dus de la România comunistă la România de astăzi (…)”, a notat Lucian Boia în cartea sa, „Strania istorie a comunismului românesc”.