Ce spune o specialistă în parenting despre controversata piesă a fraților Velea. De ce argumentul „și noi am crescut cu B.U.G. Mafia și Paraziții” nu funcționează (VIDEO)

Urania Cremene, specialistă în parenting, a explicat de ce piesa „Mamacita”, lansată de frații Velea (10 și 12 ani) are un mesaj toxic, iar argumente de tipul „e doar un cântec, și noi am crescut cu B.U.G. Mafia și Paraziții și n-am pățit nimic” nu funcționează.

„Mă duc în club o iau la dans, îmi place că are haz
Mamă ce fată nebună pare că face necaz
O zic pe bune chiar îmi place de ea
Da nu mă las până nu o fac a mea” – sunt doar câteva dintre versurile piesei cântată de cei doi băieți au cuplului Antonia și Alex Velea.

Urania Cremene: Copiii noștri sunt scăldați în mesaje, formați de ele încet, subtil

„Copiii sunt puși să cânte ce noi abia reușeam să digerăm la 18-20 de ani.

Când niște copii cântă „mă duc în club și-o s-o fac a mea”, nu mai vorbim doar despre „gusturi muzicale”. Aici vorbim despre neprotejarea copilăriei.

Să pui astfel de mesaje în gura unor copii este neadecvat. Punct.

Nu pentru că muzica ar fi „diavolul”, nu pentru că suntem generația de părinți panicați, ci pentru că le dăm copiilor un text pe care nu au instrumentele emoționale și cognitive să-l înțeleagă și să-l filtreze.

Și mai e ceva ce uităm când spunem „și noi am ascultat și suntem bine”: Noi nu aveam internet în buzunar. Nu aveam feed-uri care să ne repete același mesaj de 100 de ori pe zi. Nu aveam algoritmi care să ne împingă, non-stop, aceeași imagine despre relații, sex, putere, „valoare”. Noi prindeam o piesă pe o casetă, o ascultam la un walkman obosit, eventual pe ascuns de părinți. Nu aveam videoclipul la un click distanță, nu trăiam cu el învârtindu-ni-se pe repeat pe TikTok, YouTube, Insta, în stories, în shorts și în Reels.

Copiii noștri, însă, trăiesc în altă lume. Ei nu doar „aud” versuri. Sunt scăldați în mesaje, non-stop.

Sunt formați de ele. Încet, subtil, repetitiv”, explică Urania Cremene, într-o postare pe Facebook.

Ce ajunge să gândească un băiat care aude repetitiv versuri ca „o fac a mea”

Specialista ne-a îndemnat apoi să ne întrebăm ce se poate întâmpla cu un băiat de vârsta fraților Velea care aude repetitiv, ani la rând, versuri de tipul „o fac a mea”. Răspunsul este că băiatul ajunge să nu mai știe ce e acela respectul în relații, limitele celuilalt sau ce e ok să ceri sau să iei de la altă persoană.

Prim repetarea unui anumit tip de conținut/idei/vorbe ajungem să normalizăm un anumit tip de a vorbi/gândi/raporta la alții.

Urania Cremene a mai afirmat că nu cere interzicerea piesei, ci doar „ceva mai mult discernământ când e vorba despre astfel de mesaje rostite de copii”. Aceștia nu trebuie ținuți într-un glob de cristal, dar părinții trebuie să le explice, să le pună în context anumite situații/vorbe/versuri.

Urania Cremene: Copiii ne ascultă fără să vrem, ne observă cum judecăm sau respectăm pe cineva mai vulnerabil

„Puterea de a amâna momentul în care sunt expuși la anumite mesaje şi puterea de a-i echipa, din timp, cu repere solide: ce este consimțământul, ce înseamnă limitele personale, cum arată o relație sănătoasă, cum arată lipsa de respect mascată în „glume” sau „versuri tari”.

Copiii nu ne ascultă mereu când le spunem „spală-te pe dinți” sau „închide telefonul”. Dar ne ascultă fără să vrem, în fiecare secundă, când ne aud cum vorbim între noi în cuplu. Copiii văd ce comentarii facem la un film sau la un clip şi ne observă cum judecăm sau respectăm pe cineva mai vulnerabil.

Acolo începe, de fapt, educația: în felul în care trăim, nu doar în ce le predicăm. De aceea, nu e suficient să scoatem o piesă din playlist. Important este să rămânem în playlist-ul lor interior ca voce de încredere: să fim acolo, să întrebăm, să ascultăm, să nu-i umilim pentru ce le place, dar nici să nu ridicăm din umeri și să zicem „lasă, că e doar un cântec. E ok”. Nu e”, a mai scris Urania Cremene, pe Facebook.