Dragoș Săvulescu, salvat de instanțele din Italia de condamnarea cu închisoarea alături de Radu Mazăre

Curtea de Apel București (CAB) a transmis motivarea deciziei din data de 02.02.2022 prin care i-a respins contestația la executare formulată de Dragoș Săvulescu împotriva deciziei definitive de condamnare pronunțată de Înalta Curte pe 07.02.2019 în Dosarul retrocedărilor din Constanța; totodată, i-a respins lui Săvulescu și cererea de anulare a condamnării dar și pe cea de retragere a mandatului european de arestare – relatează RTV.

Decizia recentă poate fi atacată la Înalta Curte

Potrivit sursei citate, din probatoriul administrat reiese faptul că Dragoș Săvulescu circulă liber în Italia, după ce autoritățile de acolo au aflat despre deciziile Curții Constituționale din 2018 și din 2022 legate de prescripție și au constatat că fostul acționar de la Dinamo nu mai poate fi tras la răspundere penală din 15.09.2015.

Săvulescu Dragoș avea un fel de monitorizare pentru probațiune în Italia, instituită în 2020 dar a scăpat și de aceasta rigoare în noiembrie 2022, potrivit Ziare.com.

Motivarea respingerii contestației la executare formulată de Dragoș Săvulescu la CAB

„Prin ordonanța din 11.10.2022 a Curții de Apel din Napoli, Secția a VIII-a Penală, irevocabilă la 06.11.2022, a fost revocată sentinţa pronunțata la data de 15.09.2020 de Curtea de Apel din Napoli, devenită irevocabilă (…) și în curs de executare, cu menținerea refuzului de predare către România a persoanei solicitate. În consecință, s-a dispus încetarea definitivă a executării sentinței de recunoaștere.

În esență, s-a susținut în cuprinsul ordonanței menționate că instanța de executare, în speță Curtea de Apel București, a comunicat doar faptul că nu a fost pronunțată nicio hotărâre definitivă prin care să se constate încetat procesul penal ca urmare a incidenței prescripției răspunderii penale – ca efect al deciziilor Curții Constituționale a României nr.297/2018 și 358/2022 – și, astfel, să fie „revizuită” hotărârea de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare române.

Așadar, arată judecătorul italian, „judecătorul statului de condamnare” nu a admis, dar nici nu a negat că principiile stabilite în deciziile anterior menționate ar fi fost susceptibile să anuleze sentința de condamnare recunoscută de autoritățile judiciare italiene.

În consecință, judecătorul italian a purces la calcularea termenelor prescripției răspunderii penale în raport cu infracțiunile pentru care (Săvulescu Dragoș Emil – n.r.) a fost condamnat definitiv, prin raportare la termenele generale de prescripție a răspunderii penale prevăzute de legea română, prin „reconstituirea dreptului român”, folosindu-se de deciziile Curții Constituționale a României, reținând că aspectele stabilite în decizia definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.32/A/07.02.2019 (în sensul că au fost avute în vedere ca acte întreruptive de prescripție actele care se comunică suspectului/inculpatului și, astfel, termenele de prescripție a răspunderii penale nu erau împlinite) au fost infirmate ulterior de instanța de contencios constituțional. În final, a constatat că la data de 05.09.2015 faptele condamnatului erau prescrise.

În consecință, s-a reținut că sentința de condamnare recunoscută nu este conformă cu Constituția italiană deoarece a fost pronunțată în baza unei norme legale lipsite de legitimitate constituțională.

Practic, judecătorul italian s-a substituit instanțelor române și a reținut că la data pronunțării deciziei nr. 32/A/07.02.2019 a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală (dosar nr. 6536/2/2008), termenul de prescripție a răspunderii penale pentru faptele pentru care contestatorul – condamnat (Săvulescu Dragoș Emil – n.r.) a fost condamnat ar fi fost împlinit, ca urmare a aplicării art.155 alin.1 C.pen. 2009, reconfigurat prin decizia Curții Constituționale a României nr.297/2018 și interpretat prin decizia nr. 358/2022 a instanței de contencios constituțional.

Aceasta în condițiile în care doar pe calea unei contestații în anulare (cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată în condițiile strict și limitativ prevăzute de lege) o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare ar putea fi desființată ca urmare a unei erori de procedură în sensul neobservării incidenței unei cauza de încetare a procesului penal, cum este și prescripția răspunderii penale, și în pofida faptului că, potrivit (Deciziei-cadru privind cooperarea internațională – n.r.), statul emitent (în speță România) decide în exclusivitate cu privire la cererile de revizuire a hotărârii judecătorești prin care se aplică pedeapsa care urmează a fi executată în temeiul prezentei decizii-cadru.

Prin „cerere de revizuire” în sensul deciziei-cadru se înțelege orice cale de atac extraordinare aptă să conducă la desființarea/modificarea hotărârii judecătorești de condamnare.

Concluzia evidentă este aceea că „executarea” pedepsei de către condamnatul (Săvulescu Dragoș Emil – n.r.) a încetat pe teritoriul Republicii italiene nu ca urmare a ajungerii „la termen”, ci ca urmare a revocării sentinţei pronunțata la data de 15.09.2020 de Curtea de Apel din Napoli. (…)

Practic, statul de executare – republica italiană – refuză în acest moment să recunoască și să pună în executare pedeapsa privativă de libertate aplicată de instanța română, caz în care punerea acesteia în executare este de competența instanței române potrivit art.159 lit.b din Legea nr.302/2004.

În consecință, la acest moment nu există nicio împiedicare la executarea sentinței penale (…) prin care (Săvulescu Dragoș Emil – n.r.) a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, neimpunându-se anularea mandatul de executare a pedepsei închisorii emis de Curtea de Apel București (…) și nici retragerea mandatului european de arestare nr.2/08.02.2019”, se arată în decizia magistraților.