Hora Unirii, simbolul identității românești. Semnificația ascunsă a dansului din 24 ianuarie

Hora este una dintre tradițiile românești care a reușit mereu să unească oamenii. Născută din spiritul comunității și din nevoia de apartenență, ea a fost inițial un ritual social. În timp, și-a depășit rolul de simplu dans popular, devenind un simbol al identității și al unității românești.

De Mica Unire, pe 24 ianuarie, hora capătă o semnificație aparte. Ea devine un simbol al unității, al speranței și al legăturii dintre oameni. Așa cum evidențiază conf. univ. dr. habil. Gabriela Rusu-Păsărin în revista revistaclipa.eu, „hora reprezintă mai mult decât un simplu dans, ea este o formă complexă de comunicare și transmitere a valorilor tradiționale”.

Ce semnificație avea hora în originile sale ritualice

În trecut, hora nu era privită ca un simplu dans de sărbătoare, ci ca un ritual complex, cu roluri sociale și simbolice profunde. În lumea satului românesc, ea însoțea momente esențiale din viața comunității, de la integrarea tinerilor în colectiv până la comemorarea celor plecați dintre cei vii. Cercul horei nu era ales întâmplător, ci reprezenta un semn al unității, al protecției și al continuității neamului.

Fiecare gest avea o semnificație clară. Ritmul se adapta în funcție de vârsta participanților, iar locul ocupat în cerc sugera ierarhii și relații sociale subtile. De cele mai multe ori, bătrânii vegheau desfășurarea horei și observau cu atenție conduita tinerilor.
Prin simpla lor prezență, ei întăreau regulile comunității și transmiteau valorile acesteia.

Cum a devenit Hora Unirii un simbol al unității naționale

Un moment definitoriu pentru istoria românilor este surprins de Theodor Aman în pictura sa „Hora Unirii la Craiova”. Aceasta ilustrează prima horă a Unirii, din 9 octombrie 1857. Imaginea transmite nu doar bucuria oamenilor, ci și forța unui ideal comun, acela al unirii și al solidarității.

În același spirit, poezia „Hora Unirii” scrisă de Vasile Alecsandri, pusă pe muzică de Alexandru Flechtenmacher, a ridicat hora din planul tradiției populare la rang de manifest cultural și politic. Cuvintele ei au devenit o chemare directă către români, un îndemn la fraternitate și unitate.

De ce rămâne hora un simbol puternic și în prezent

În zilele noastre, hora continuă să fie un element viu și autentic al identității românești. Numeroase inițiative de revitalizare culturală arată clar că hora nu a rămas o tradiție „de muzeu”, ci o formă activă de exprimare a spiritului comunitar.Ea creează punți între generații, păstrează memoria colectivă și transmite, într-un mod natural, valori precum solidaritatea, respectul și apartenența.

Rotundul horei, acest adevărat „cerc magic al unirii”, rămâne un simbol al continuității, al rezistenței și al speranței unui popor care și-a exprimat mereu visurile prin ritm și mișcare, potrivit stirileprotv.ro.

Iar pe 24 ianuarie, când românii dau „mână cu mână” și hora răsună din nou, parcă se aude ecoul istoriei. Trecutul se întâlnește cu prezentul, generațiile se reunesc, iar identitatea națională prinde viață în cel mai simplu și profund gest, dansul împreună.

Care sunt versurile poeziei „Hora Unirii” de Vasile Alecsandri

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Să-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!
Piară dușmănia-n țară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori și omenie!

Măi muntene, măi vecine,
Vino să te prinzi cu mine
Și la viață cu unire,
Și la moarte cu-nfrățire!

Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi și la durere.
Unde-s doi, puterea crește
Și dușmanul nu sporește!

Amândoi suntem de-o mamă,
De-o făptură și de-o seamă,
Ca doi brazi într-o tulpină,
Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,
Amândoi o soartă-n lume.
Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin’ la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,

Și să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frățească
Pe câmpia românească!