Povestea româncei care a făcut din gusturile copilăriei un succes internațional: „Cărțile de bucate sunt mai mult decât rețete”
Bucătăria românească nu se rezumă la preparate și ingrediente, ci deschide o lume întreagă de amintiri, identitate și emoții. Iar cea care a ales să ducă această lume în fața publicului internațional este Irina Georgescu. Prin pasiunea ei, „gustul de acasă” a devenit un simbol cultural puternic, recunoscut, admirat și iubit dincolo de granițe.
Cartea „Carpatia” a Irinei Georgescu a fost desemnată în 2025 „Cea mai bună carte internațională de bucate” de Guild of Food Writers din Marea Britanie. În 2021, volumul a primit și premiul Silver Feather din partea Academiei Culinare din Germania. Anul acesta, cartea a fost tradusă și publicată în România de Editura Litera.
De peste zece ani, Irina Georgescu poartă în lume povestea bucătăriei românești și o face cu pasiune. Stabilită în Marea Britanie din 2009, după absolvirea Facultății de Litere a Universității din București și o perioadă petrecută în publicitate, românca a început o nouă etapă a vieții. A descoperit însă rapid cât de puțin se știe, în realitate, despre țara noastră.
A ales să spună povestea României prin cel mai sincer limbaj, mâncarea. A început să caute rețete vechi și să le descifreze originile. Le-a așezat într-un cadru istoric și cultural clar, dându-le sens și profunzime. Din această muncă au prins viață cărți care au cucerit rapid cititorii din întreaga lume. Succesul editorial s-a transformat apoi într-o experiență vie, prin tururile gastronomice pe care le organizează în România. Turiști din toate colțurile lumii vin, gustă, ascultă povești și pleacă îndrăgostiți de România descoperită „din farfurie”.
„Cărțile de bucate sunt mai mult decât rețete. Cărțile de bucate pot fi și un instrument de lobby, de exemplu pentru un grup etnic. Cărțile de bucate includ și ceva istoric, așa cum am făcut în „Carpatia“, dar și în celelalte două cărți, pot include geografie, bineînțeles, prin faptul că incluzi niște fotografii pe care le-a făcut un fotograf profesionist care a venit în țară. Sunt și un fel de cărți de călătorie; oamenii văd ce frumos este, văd ce oameni civilizați sunt, văd că nu suntem înapoiați și că orașele sunt moderne și frumoase și că arată ca în Germania sau Austria, cel puțin cele din Transilvania”, a spus Irina, intr-un interviu pentru Adevarul.
Cum a devenit dorul de acasă motorul pasiunii ei culinare
Motivația Irinei pornește dintr-un loc profund personal, din dorul intens după gusturile copilăriei. Paștele fără drob, Crăciunul fără sarmale și mesele fără aroma mâncării de acasă au împins-o să se întoarcă la bucătărie, să gătească, să cerceteze și să transforme aceste trăiri în povești scrise.
Ea spune că a înțeles cât de mult a învățat, fără să realizeze, de la mama și bunica, iar gătitul după intuiție a devenit pentru ea o deprindere pentru toată viața. Acea măsură criticată adesea, cât cuprinde, capătă în viziunea sa valoarea unei inteligențe culinare autentice, transmise firesc din generație în generație.
Ce spune Irina Georgescu despre bucătăria românească
Irina Georgescu a vorbit cu onestitate despre legătura directă dintre bucătăria tradițională românească și perioadele de lipsuri prin care a trecut țara. Experiența comunismului, dar și sărăcia din anii de dinainte, au născut o adevărată cultură a economisirii.
„De exemplu, familiei mele trebuia să îi ajungă porcul de la unchiul meu din Transilvania vreo șase luni, altfel nu aveam carne – și așa erau multe familii care aveau rude la țară. Cred că unchiul acum se întoarce în mormânt când vede că toată lumea vrea doar file de porc sau ceafă. Nu, de la porc luăm tot; și copitele – nu facem piftie? Totul se procesa ca să dureze cât mai mult. Noi aveam și congelator acasă, era de bun, dar tradițional s-ar fi afumat. La români, una din coordonatele gustului românesc este afumătura – carne, brânză, fructe, nuci. Prin afumare se lungea viața produselor și nu se râncezeau”, a mai spus aceasta.