Istoria fascinantă a Hanului lui Manuc, locul în care, în urmă cu un secol, oamenii politici ai vremii au planificat Marea Unire (FOTO)

Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic.

Cu o istorie de mai bine de 200 de ani, Hanul lui Manuc este o construcție bine ancorată atât în trecutul, cât și în prezentul Capitalei. Aflat la intrarea în Centrul vechi al Bucureștiului, hanul a fost locul în care, în urmă cu un secol, oamenii politici ai vremii se adunau pentru a pune la punct pașii de urmat în vederea Unirii României cu Transilvania și Bucovina. Acum, însă, în anul în care se sărbătorește Centenarul Marii Uniri, Hanul lui Manuc este mai degrabă un punct de reper pe harta turistică a Capitalei, un loc în care, atât locuitorii orașului, cât și străinii se opresc pentru câteva momente de tihnă în spatele zidurilor care îi adăpostesc de agitația Bucureștiului.

Foto:B1.ro

Istoria zbuciumată a Hanului lui Manuc

Hanul lui Manuc a fost întemeiat în 1806 de armeanul Emanoil (Manuc) Mârzaian, cunoscut sub numele de Manuc Bei, care a venit la București în acel an, odată cu izbucnirea Războiului ruso-turc. Cunoscut negustor și diplomat, Manuc era considerat, în acea perioadă, unul dintre cei mai bogați moșieri din regiunea Balcanilor. La începutul anilor 1800, acesta devine, pe rând, dragoman și consilier al turcilor, pentru ca în 1808, anul în care se termină construcția hanului din centrul Bucureștiului, să fie numit de către sultan Bei al Moldovei. Despre Manuc se spune și că a fost agent dublu turco-rus, servind mai ales interesele Rusiei.

În acest context, Manuc Bei devine intermediar între armata rusă și cea turcă, iar în anul 1812, în hanul său se poartă negocierile și ulterior se semnează Tratatul de la Bucureșticare prevedea ocuparea teritoriuluiPrincipatului Moldoveidintre Prut și Nistru de cătreImperiul Rus. Documentul prin care România pierdea Basarabia a fost semnat la masa lungă din Salonul Hanului, după cum a povestit actualul proprietar al clădirii pentru Gândul.info.

Foto:wikipedia.org

În timpul vieții lui Manuc Bei, hanul a trecut printr-o perioadă prosperă, fiind locul în care își dădeau întâlnire negustorii turci, bulgari și greci care treceau prin București, dar și căruțașii din Transilvania sau tolbașii germani. În același timp, hanul era un loc în care se discutau chestiuni economice sau politice care au determinat parcursul istoric al țării.

Astfel, în Sala Dacia, elita intelectuală a vremii s-a strâns pentru a planifica intrarea României în Primul Război Mondial și Unirea cu Transilvania și Bucovina. La discuții au participat atunci politicieni ca Take Ionescu,Octavian Goga,Barbu Ștefănescu Delavrancea sau Nicolae Filipescu, potrivit hanulluimanuc.ro.

Foto:hanulluimanuc.ro

În 1817, Manuc moare în împrejurări incerte. Deși era un călăreț excelent, acesta și-a pierdut viața într-un accident de călărie, ulterior descoperindu-se că una dintre chingile calului său a fost crestată.

Din acel moment urmează o perioadă în care Hanul lui Manuc ajunge în administrarea a numeroși proprietari, astfel încheindu-se perioada sa de glorie. De altfel, Manuc se gândea să vândă proprietatea încă din anul 1816, însă moare înainte de a găsi un cumpărător. Astfel, hanul ajunge în administrarea unei epitropii, pentru că în acel moment, toți moștenitorii săi erau minori. Epitropii moștenitorilor decid să arendeze toate proprietățile, astfel că în 1827, hanul este luat în arendă de Dimitrie D. Dedu și Nicolae Alexiu.

În 1838, Hanul lui Manuc este afectat de un cutremur puternic, în urma căruia autoritățile bucureștene recomandă dărâmarea și reconstrucția unei mari părți a clădirii. Cum reperațiile costau foarte mult, iar păstrarea hanului nu ar mai fi adus un profit considerabil, Murat, fiul lui Manuc, devenit între timp moștenitor cu drepturi depline, a decis, la începutul anilor 1840, să vândă clădirea.

Foto:facebook.com/pg/hanmanuc

Astfel, în anii următori, hanul ajunge, pe rând, în propietatea pitarului Dimitrie Iconomidis (Economu), aflat în asociere cu alte două persoane, apoi în cea a luiLambru Vasilescu.

Cel din urmă schimbă numele hanului în „Marele Hotel Dacia” („Grand Hotel de la Dacie”). În perioada următoare, sălile clădirii încep să fie folosite pentru petrecerile la care participa lumea bună a Capitalei. Acolo se organizau spectacole de teatru, concerte sau baluri mascate care erau extrem de apreciate de cei care făceau parte din lumea mondenă a epocii.

Hanul lui Manuc, în anii comunismului

În perioada comunistă, Hanul lui Manuc a intrat în administrarea statului român, fiind exploatat în scopuri comerciale, dar nu și întreținut pe măsură. La un moment dat, cu puțin timp înainte de 1989, s-a pus chiar problema demolării clădirii în scopul sistematizarii Pieţei Unirii, pentru a face loc bulevardului “Victoria Socialismului”. Nicolae Ceaușescu a renunțat, însă la idee, după ce arhitectul șef iar fi spus că este păcat să dărâme o clădire în încăperile căreia se întâlneau, adesea, în şedinţe, ilegaliştii comunişti, informează Gândul.info.

Loc de atracție pe harta turistică a Bucureștiului

În anul 2007, la capătul unui proces care a durat zece ani, Hanul lui Manuc a fost retrocedat definitiv proprietarului său de drept, Constantin-Șerban Cantacuzino.

În prezent, în cadrul Hanului lui Manuc funcționează mai multe cafenele, restaurante, bistrouri și mici magazine, fiind unul dintre locurile din centrul Capitalei unde își dau întâlnire oameni de toate vârstele, deopotrivă locuitori ai Bucureștiului și turiști străini.

Foto:B1.ro

Foto:B1.ro

Foto:B1.ro

Foto:facebook.com/pg/hanmanuc

Foto:facebook.com/pg/hanmanuc

Foto:facebook.com/pg/hanmanuc

Hanul, o construcție atipică pentru vremea sa

În momentul construcției sale, Hanul lui Manuc era considerat a fi o clădire atipică prin stilul său brâncovenesc, o combinație aparte între stilul neo-clasic românesc și cel modern. Asta pentru că proprietarul său nu dorea ca acesta să aibă înfățișarea unei fortărețe, asemenea clădirilor care se construiau în secolul al XVIII-lea.

Potrivit descrierilor de la începutul secolului al XIX-lea, în subsolul hanului se aflau 15 pivniţe boltite, la parter existau 23 de prăvălii, două saloane mari, 10 magazii, camere pentru servitori, bucătării şi un tunel unde intrau aproximativ 500 de persoane. La etaj erau 107 odăi, cele mai multe folosite pentru oaspeţi. În curtea interioară exista o cafenea şi o mică grădină cu fântână arteziană. Între faţada dinspre Dâmboviţa şi râu se construise un chei de piatră. Mai târziu, după ce gârla a fost canalizată, în vederea deschiderii Halei de Carne, lângă faţadă s-au mai adăugat câteva prăvălii, a explicat actualul proprietar al hanului, pentru Gândul.info.

Hanul lui Manuc, are nu mai puțin de 166 de stâlpi construiți din fier, dar îmbrăcați în lemn masiv de stejar.Iar scările exterioare, cerdacul și logiile din lemn îi conferă un aspect deopotrivă elegant și pitoresc, păstrând patina timpului.

De-a lungul istoriei sale, clădirea a fost supusă mai multor procese de restaurare în1848,1863,1966-1970,1991–1992și 2009.

Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic.