Republica Moldova se frământă înaintea alegerilor parlamentare, care ar trebui să dea poporului noi conducători şi o viaţă mai bună. Dar, cine conduce Basarabia vecină si care sunt implicatiile atitudinii avute de politicienii de la Bucuresti, în ultimii 30 de ani, fată de conducătorii de acolo? Răspunsul îl oferă Petrisor Gabriel Peiu, doctor al Universitătii Politehnica din Bucuresti, un specialist în administraţie. Acesta sustine, într-o analiză publicată de site-ul ziare.com, că „în Republica Moldova este un om care are drept de viată si de moarte asupra a 3 milioane de oameni”. nimeni altul decât Vladimir Plahotniuc, stăpânul din umbră al unui dubios imperiu ce se extinde dincolo de graniţele Moldovei.
„De când România sprijină ritualic Republica Moldova în „parcursul său european” (fosta „integrare europeană”), Chisinăul a ajuns mai departe ca oricând de Uniunea Europeană. Nu numai că în ultimii ani nu mai crede nimeni că Republica Moldova va intra vreodată în UE, dar niciun om sănătos la cap din Comisia Europeană sau din conducerea vreunui stat membru (cu exceptia comicei Viorica Dăncilă) n-ar accepta să stea în aceeasi cameră cu vreun oficial de la Chisinău, nici măcar pentru cinci minute.
Nicăieri în Europa nu mai există un stat precum Republica Moldova. Un stat de carton, cu institutii de carton, cu legi de carton si cu politicieni de carton. Republica Moldova este condusă de un om care nu este nici presedintele ales prin vot, nici prim-ministrul votat de Parlament; Republica Moldova este condusă de cineva care îi numeste pe acestia din palatul său de clestar, ca si pe multi altii: preşedinte de parlament, ministri, judecători, procurori, sefi de vamă sau de televiziune, toti au fost numiti de un singur om.
Acest om are drept de viată si de moarte asupra a peste 3 milioane de oameni. Politica sa este brutal de simplă; a oferit fiecărui politician cu functie din cele două partide aliate (PLDM si PL) o optiune simplă: să fie cumpărat sau să fie arestat.
Majoritatea (21 de deputati, de exemplu) au ales prima optiune; cei putini care au ales a doua optiune se multumesc, acum, după eliberarea provizorie, să fie santajati cu reîntoarcerea în celulă. Aceeasi optiune a stat si pe masa celor „alesi” în fruntea unor institutii precum Banca Natională, CSM, Curtea Constitutională etc. Si rezultatele se văd: până si apropiatii săi îl alintă (in lipsă, evident) cu apelativul „Sătănel”….
Personajul care face să tremure aceste 3 milioane de oameni în mica gubernie de dincolo de Prut, oligarhul absolut si atotputernic, tarul Vladimir al III-lea, este, ca o sfidare epocală a statului nostru, chiar cetăteanul român (din 2009) Vladimir Ulinici, proprietar de vilă în Pipera. Dar nu, la Chisinău nu veti găsi niciun Ulinici, acolo el se numeste Plahotniuc, cu o sonoritate ambiguă, cert sovietică si vag ucraineană. Plahotniuc este un nume care înspăimântă astăzi propriii concetăteni, cum numele Lukasenko sau Putin nu au făcut-o niciodată cu belarusii sau cu rusii. Acelasi om a acaparat, cu bani sau prin abuz, toate institutiile statului”, scrie editorialistul.
„În noiembrie 2014, la ultimele alegeri parlamentare, partidul detinut de către Plahotniuc a obtinut 19 mandate parlamentare din totalul de 101. Astăzi, partidul din proprietatea omului respectiv conduce parlamentul, având 40 de deputati oficial declarati (si încă vreo duzină de „independenti” care votează orbeste tot cu el). A reusit, asadar, să fure de la celelalte partide nu mai putin de 21 de deputati (mai multi decât a obtinut în urma votului popular). Ei bine, spre rusinea noastră, tocmai Bucurestiul încearcă (cu multă stângăcie, de altfel) să acopere cel mai rusinos regim din Europa.
Blatul de dată recentă dintre regimul PSD si regimul Plahotniuc este răspunsul pe care guvernantii nostri de astăzi îl oferă blatului initial Băsescu-Filat, care s-a manifestat încă din perioada 2009-2010, de la schimbarea gărzii de la Chisinău, atunci când toti epoletii statalismului moldovenist au migrat de la perdantul Vladimir Voronin la tânăra stea Vladimir Filat.
…România a devenit unicul sponsor politic al unui regim detestat acasă la el si ocolit cu grijă de orice demnitar din emisfera vestică a globului. Bucurestiul nu a economisit niciun efort pentru onorabilizarea si tinerea sub perfuzii a guvernului condus din umbră de Plahotniuc: s-a acordat republicii un credit de 150 milioane de euro în conditii favorizante exact atunci când FMI, UE si Banca Mondială îi tăiaseră orice finantare (fapt fără precedent în lumea occidentală), s-a continuat programul de modernizare a grădinitelor din colegiile electorale ale deputatilor transferati la Vladimir al III-lea, a fost trimis Transgaz să construiască o conductă care va duce gazele românesti la Chisinău (desi acolo vor fi oprite de la distributie de către Moldovagaz, o companie controlată de către Gazprom) etc.
De fapt, România nu a avut niciodată niciun obiectiv, nicio politică pentru Republica Moldova, sau Basarabia cum se zice pe româneste. Cea mai mare ticălosie politică a ultimilor 30 de ani a fost ideea tâmpă că nu putem avea agendă unionistă fată de Basarabia. (…) Si cum justifică Puterea de la Bucuresti că nu avem o agendă unionistă? Simplu: basarabenii nu doresc Unirea. Normal, dacă sunt expusi doar televiziunilor rusesti. Ei bine, în anii 90, TVR a căpătat una dintre cele 3 frecvente nationale de televiziune în Republica Moldova. Această frecventă a fost „pierdută” de TVR în anii 2007-2008, frecventa trebuind eliberată pentru programul detinut de către Vladimir Plahotniuc, program intitulat “Prime TV”, de fapt o traducere stângace a rusescului “perviy kanal”, pe care Plahotniuc îl viza. Un alt gest simbolic: pe frecventa luată de Prime TV de la TVR a început retransmiterea programelor “Pervyi Kanal”, televiziunea publică a Federatiei Ruse”, mai constată Petrisor Gabriel Peiu.
Concluzia? Să nu ne mirăm, deci, dacă pe 24 februarie, guvernul de la Bucureşti va primi o binemeritată răsplată pentru politica sa de conectare la aparate a unui pacient aflat de mult într-o moarte clinică ireversibila: Republica Moldova va fi împărţită între socialiştii rusofoni ai lui Dodon şi mercenarii lui Plahotniuc şi, împreună, aceştiavor transnistriza şi ce a mai rămas în dreapta Nistrului, îngheţând pentru ani buni orice identitate românească sau orice aspiraţie europeană, concluzionează analistul.