Chiara Nasti, soția fotbalistului Mattia Zaccagni, vorbește deschis despre depresie și atacuri de panică pe care le-a avut: „Eram epuizată, inventam dureri doar ca să fiu ascultată”

Chiara Nasti, influenceriță și partenera fotbalistului italian Mattia Zaccagni, a publicat un mesaj lung și sincer pe rețelele sociale în care povestește despre cea mai grea perioadă din viața sa.

Deși, din exterior, părea că are totul, o familie frumoasă și o stabilitate financiară, Chiara spune că a trăit un chin interior greu de explicat, potrivit Cancan.

„Ce ciudată e viața. Te pune constant la încercare”, își începe ea confesiunea.

A recunoscut că nu a fost niciodată genul de persoană care să se plângă sau să caute validarea altora, dar că a avut întotdeauna empatie și a fost atentă la gesturile mici, care o îmbogățeau emoțional. Banii, afirmă ea, au fost mereu un avantaj, „și bine că au fost, când au fost”.

Totuși, la un moment dat, s-a simțit copleșită. „La un moment dat, întunericul… Deși în jur aveam oameni care-mi aminteau „ai o familie minunată” sau „nu-ți lipsește nimic”, știam că problema mea nu era asta.”

Chiara admite că s-a pierdut pe sine și că, după un proces personal profund, a început să-și înțeleagă emoțiile. „Dar întotdeauna există loc pentru îmbunătățire”, spune ea, subliniind că viața aduce mereu provocări: „Unii aleg să le facă față, alții se lasă. Eu nu puteam să mă las. Aveam copiii. Și eram singură într-un alt oraș.”

Cum se manifestau pentru Chiara momentele de furie și haos

Descrie o perioadă de haos și furie interioară, în care „explodez pentru orice lucru și ajunsesem să cred că sunt nebună”. A fost momentul în care au apărut și primele atacuri de panică.

„Unii îmi sugerau să iau psihotrope ca o soluție rapidă. Am folosit aceste medicamente timp de o lună, după nașterea Deei. Eram extrem de obosită, nu reușeam să dorm deloc și mă simțeam emoțional complet izolată. Corpul meu striga după ajutor, inventam diverse dureri, deoarece se știe că starea mentală poate provoca și dureri fizice.”

Chiara menționează că a avut privilegiul de a întâlni oameni sinceri și loiali, iar una dintre aceste persoane i-a spus direct: „Ai nevoie să te regăsești cu ajutorul unui specialist.” A fost clipa în care a hotărât că nu mai poate merge mai departe în acest fel.

„Am luat acele cuvinte ca pe un semn de înțelepciune și știam că era cea mai corectă alegere. M-am mobilizat imediat, ca un tren, pentru că aveam nevoie să mă regăsesc, cu orice preț.”