Cine l-a crescut pe Horia Brenciu, după moartea mamei: „A adus multă bucurie în familia noastră”

Horia Brenciu a vorbit despre persoana care l-a crescut și a adus bucurie în familia lui, după moartea mamei.

Cine l-a crescut pe Brenciu

Mama artistului a murit din cauza cancerului, iar Horia a rămas în grija tatălui. Totodată, în familia acestuia a adus bucurie și mătușa lui care l-a crescut. Astăzi aceasta împlinește 80 de ani, conform Click.

„Doina, iubita mea mătușă, împlinește astăzi 80 de ani. Eu o cunosc doar de vreo… 50 și ceva. Am multe amintiri frumoase cu ea. A adus multă bucurie în familia noastră atunci când mama ne-a părăsit și îi sunt recunoscător de zece ori viața pentru asta… Abia aștept s-o reîntâlnesc, să ne plimbăm braț la braț prin Brașov și să mergem la restaurantul nostru preferat”, a scris Horia, pe rețelele de socializare.

„Până atunci, însă, îi pregătesc un buchet de trandafiri, un tort pe măsura aniversării și o mare îmbrățișare. Te iubesc! La mulți ani, Doinița mea!”, a mai scris el.

De ce a murit mama artistului

„Tata s-a căsătorit la 40 de ani, pe mine m-a avut la 41 de ani. Mama – din câte am apucat eu s-o cunosc, până la cei 11 ani ai mei (atâția aveam când ea a „plecat”, răpusă de un cancer) – a fost și a rămas în inima mea chintesența a ceea ce se cheamă o mamă, în adevăratul înțeles al cuvântului. O „Penelopă”, dacă vreți, care, tot așteptându-l pe Ulise, avea grijă de casă și de copii. Adică de mine și de fratele meu, cu un an mai mic, Marius”, a spus Brenciu, într-un interviu acordat revistei Formula AS.

„Mama avea o voce frumoasă. A cochetat cu teatrul muzical, cu scena, cu teatrul în general… Era soprană chiar la Teatrul Muzical, la Reduta. („Reduta” este cea mai veche sală de teatru din Brașov, de lângă Piața Sfatului.) După moartea ei, ne-a ținut, multă vreme, în brațe, tata”, a adăugat.

„Mama a avut un cancer ganglionar. S-a stins după chinuri cumplite, dureri cumplite, pe care le îndura cu zâmbetul pe buze, atunci când intram pe vârfuri în odaia ei. Mi-o amintesc și astăzi, înconjurată de un abur plin de dragoste. Avea un nume foarte frumos, pe care vreau să-l duc mai departe. Dacă voi avea o fetiță, o să doresc s-o botez cu numele mamei mele. Un nume românesc, cu un fel de… savoare italienească. O chema Mariela. Cu un singur „l”. Da, un singur „l”, pentru că „italienismele” nu prea țineau la Brașov”, a mai spus el.