Deputatul PNL Gigel Știrbu lansează una dintre cele mai dure radiografii ale clasei politice din ultimii ani, acuzând existența unei adevărate „noi burghezii” formate exclusiv din politicieni și privilegiați ai sistemului bugetar, rupți complet de realitatea românilor care muncesc și își plătesc taxele.
Gigel Știrbu: „Lux insolent din salarii de stat”
Într-o declarație extrem de tranșantă, liberalul susține că România este dominată de o castă politică ce și-a construit averi spectaculoase fără să fi produs vreodată valoare în economia reală.
Știrbu vorbește despre reședințe opulente, proprietăți exorbitante și stiluri de viață care sfidează orice explicație logică raportată la carierele publice declarate ale multor lideri politici.
„Cetățeanul care muncește onest, care produce valoare, care își plătește taxele și își duce existența între rate, facturi și nesiguranță economică privește astăzi, cu o revoltă legitimă, către o castă politică desprinsă complet de condiția oamenilor obișnuiți.
O castă care, paradoxal, și-a construit averi spectaculoase exclusiv în interiorul aparatului de stat. Aceiași oameni care au traversat decenii întregi de politică fără să fi creat vreodată ceva în economia reală afișează astăzi un lux insolent: reședințe opulente, proprietăți exorbitante, stiluri de viață incompatibile cu biografiile lor profesionale declarate.
Iar această contradicție a devenit intolerabilă pentru o societate care resimte zilnic presiunea fiscală, inflația și degradarea perspectivei sociale.
Și mai grav este faptul că acest model nu reprezintă excepția, ci regula unui sistem consolidat în aproape fiecare județ al României.
În jurul administrației publice s-au coagulat, în ultimele decenii, adevărate structuri de putere locală — baronate politico-administrative care au confiscat instituții, resurse, influență și destine colective.”, scrie deputatul liberal.
Baronii locali, noua nobilime a României
Gigel Știrbu merge și mai departe și descrie administrația publică drept un sistem de „feudalism modern”, în care funcțiile au devenit proprietăți personale, iar instituțiile statului – simple anexe de partid.
El acuză formarea unor baronate politico-administrative în aproape fiecare județ, structuri care au confiscat resurse, influență și destine colective.
„Mulți dintre acești oameni au pătruns în politică fără consistență intelectuală, fără anvergură profesională și fără o minimă legitimitate meritocratică. Unii au intrat în viața publică într-o manieră aproape anecdotică, împinși înainte de obediență, de rețele de influență și de mecanismele unui partid-stat perpetuat sub alte forme.
Educația și-au completat-o ulterior. Autoritatea au primit-o înaintea competenței. Iar puterea au transformat-o într-un instrument de dominație personală și de perpetuare a privilegiilor.
Astfel, în multe zone ale țării, administrația nu mai funcționează în logica serviciului public, ci în logica feudalismului modern: funcțiile devin proprietăți, instituțiile devin anexe de partid, iar cetățeanul este redus la condiția de contribuabil captiv.
În clipa în care România a încercat, timid, să iasă din acest cerc vicios si a scos in fata,poate ultima figura credibila si nealterata de mâzga politica a ultimilor aproape 4 decenii, reacția sistemului a fost instantanee și aproape instinctivă chemandu-si toti discipolii din toata fauna doctrinara sa-l anihileze.”, transmite Știrbu.
„Românii nu mai cer promisiuni. Cer decență”
Finalul declarației este un atac direct la adresa actualei clase politice, despre care Știrbu spune că nu mai poate livra nici măcar lucrurile de bază: decență, măsură și respect autentic pentru cetățeni.
„ Toate aceste structuri și-au suspendat conflictele de fațadă. Doctrinele au devenit irelevante. Divergențele publice au dispărut peste noapte. Pentru că există un moment în care întreaga nomenclatură politică se solidarizează fără ezitare: acela în care propriile privilegii sunt amenințate.
De aceea, eliminarea lui Ilie Bolojan din centrul executiv al puterii nu reprezintă doar un episod politic conjunctural. Ea are valoarea unui reflex de autoapărare al unui sistem care percepe eficiența, disciplina administrativă și criteriul performanței drept amenințări existențiale.
În realitate, marea fractură a României contemporane nu mai este una ideologică. Nu mai separă stânga de dreapta. Nu mai separă doctrinele sau siglele electorale.
Ci separă două lumi radical diferite: România celor care muncesc și susțin această țară prin efort personal, și România celor care au transformat statul într-o sursă de acumulare, influență și impunitate.
Iar nicio societate nu poate rezista indefinit atunci când privilegiul devine ostentativ, iar meritul este împins la periferie.
Românii nu mai solicită promisiuni grandioase. Nu mai așteaptă miracole politice.
Solicită ceva infinit mai simplu și, tocmai de aceea, infinit mai greu de oferit de actuala clasă politică: decență, măsură, bun-simț, și respect autentic pentru cei în numele cărora pretind că guvernează.”, încheie
deputatul liberal