Iliescu printre „meandrele concretului”. Fraza celebră care a inspirat numeroase glume în anii ’90. Explicațiile autorului după trei decenii

În anii ’90, o frază dintr-un discurs politic rostit de Ion Iliescu căpăta notorietate în rândul publicului larg. Nimeni nu înțelegea ce a vrut să spună autorul și, poate tocmai de aceea, românii o foloseau în cele mai diferite contexte, într-o notă umoristică.

Cuprins:

• Expresiile celebre rostite de Ion Iliescu
• Care este fraza care a dat de furcă lingviștilor și filosofilor
• Ce a vrut să spună, totuși, autorul
• Cum a arătat cariera lui Ion Iliescu

Expresiile celebre rostite de Ion Iliescu

Primul președinte al României democrate a fost un personaj controversat, cu lumini și umbre. Revoluția din 1989, mineriadele, dar și aderarea la NATO și începerea negocierilor pentru aderarea la UE sunt legate de numele său. Dincolo de acestea, Ion Iliescu ne-a lăsat moștenire și o colecție de sintagme și fraze care au făcut istorie, dar au fost și sursă de inspirație pentru numeroase glume.

Sunt expresii pe care toată lumea le asociază cu defunctul președinte și care au intrat în vocabularul de zi cu zi. Între acestea, cele mai cunoscute sunt apelativele:

• „Măi, animalule!”, sintagmă care l-a făcut celebru pe Radu Mazăre, ziarist la Constanța, atunci când i-a fost adresată;
• „Golani!”, cu referire la protestatarii din Piața Universității, o altă expresie care a făcut carieră;
• „Prostănacule!”, cu care Ion Iliescu l-a gratulat pe Mircea Geoană, în fața căruia a pierdut cursa pentru președinția PSD în 2005;
• „Cârlan!” cu care l-a apelat pe Victor Ponta.

În anii ’90 au fost și alte fraze, rostite de Iliescu, care au făcut carieră, precum „Ceaușescu a întinat valorile socialismului”, preluată și replicată în numeroase alte forme, mai mult sau mai puțin în glumă.

Care este fraza care a dat de furcă lingviștilor și filosofilor

Între toate, însă, o frază, folosită într-un discurs politic, cu o notă oarecum filosofică i-a lăsat pe toți cu gura căscată. La fel ca la orele de Literatura Română, întrebarea pe care și-au pus-o toți, după ce au ascultat-o, a fost: Ce a vrut să spună autorul?. Și nimeni, nici măcar Ion Iliescu, deși au trecut mulți ani de atunci nu au reușit să ofere o lămurire clară.

Este vorba despre celebra frază „Pus astfel în lumină, ancorat în sinergia faptelor, recursul la universalitate nu eludează meandrele concretului” care a inspirat numeroase glume, titluri de rubrici umoristice și meme.

Toată lumea vorbea despre „sinergia faptelor”, despre „meandrele concretului” sau „recursul la universalitate”, dar nimeni nu a reușit să dea o explicație coerentă acestor sintagme alăturate.  Așa se face că, în prezent, fraza este considerată un simbol al opacității discursului politic românesc.

Ce a vrut să spună, totuși, autorul

După ani și ani, retras din viața publică și mult mai relaxat, autorul, Ion Iliescu, a încercat să dea o explicație pentru fraza care l-a făcut celebru. A făcut-o într-un dialog cu Ionuț Vulpescu, care i-a fost colaborator apropiat în ultima perioadă a vieții. Conștient de glumele pe care le-a inspirat, fostul șef al statului a precizat că fraza trebuie explicată în întregul său, iar nu pe bucăți. așa cum au încercat alții.

„Ceea ce am vrut să spun a fost că ceea ce este real-concret învinge ceea ce e ideal-transcendental – poate tocmai am scos o nouă frază, la fel de tare ca prima… Poți să aspiri în mod teoretic, universal, la o voință generală a oamenilor, dar voința lor particulară, ființa pusă în situație, va spune întotdeauna mai mult despre ce este adevărat și potrivit. Nu merge să faci politică idealist, utopic, modernitatea toată a fost inundată de utopii, și aici, Machiavelli avea dreptate: realismul e ceea ce contează”, explica Ion Iliescu, în dialog cu Ionuț Vulpescu.

Mai mult, arăta atunci, ideea era că politica necesită o adaptare permanentă a guvernării la nevoile societății. Omul politic, spunea el, nu poate desena o lume pe hârtie fără să țină cont de realitățile din jurul său și fără să se adapteze în permanență la situațiile apărute.

„Nu faci politică pe hârtie, desenând o lume perfectă pentru o societate disfuncțională: găsești un regim politic bun provizoriu, pentru a îndrepta unele derapaje și schimbi guvernarea, adaptând-o constant la nevoile comunității aflată în evoluție”, mai spunea Ion Iliescu.

Cum a arătat cariera lui Ion Iliescu

Dacă luăm în considerare aceste explicații și privim în urmă, pare că Ion Iliescu a urmat în cariera sa politică „meandrele concretului”, „ancorat în sinergia faptelor”. În anii ’90, în primele mandate, când încă mai credea că prăbușirea comunismului nu este ireversibilă și că socialismul poate fi instaurat într-o altă formă, „cu față umană”, fostul președinte a căutat să conserve cât mai mult din caracteristicele acestui regim, în societatea românească.

Așa se explică mineriadele, atacurile fizice la partidele democratice de opoziție, din anii ’90, deciziile controversate care au ținut România departe de drumul democratizării și occidentalizării.

În cel de-al doilea mandat când a devenit evident că regimul comunist nu mai poate reveni, Ion Iliescu s-a adaptat din nou, la meandrele concretului. A devenit un personaj deschis la democratizare și la apropierea de Occident. În cel de-al doilea mandat al controversatului președinte, România a aderat la NATO și a încheiat negocierile de aderare la Uniunea Europeană.

B1 TV va difuza vineri, ora 23:00, documentarul „Piața Universității – România”, în regia lui Stere Gulea, Vivi Drăgan Vasile și Sorin Ilieșiu