2020 a fost un an în care toată lumea a fost livtă de virusul ucigaș apărut în Wuhan, iar România nu a scăpat. Am numărat rând pe rând infectații, apoi morții, apoi cazurile extrem de grave. Am avut rude și prieteni bolnavi, iar unii dintre noi au și pierdut pe cineva drag în acestă luptă inegală cu pandemia.
Era 26 februarie. Iar coronavirusul devenea o realitate şi pentru noi. Primul caz, descoperit în judeţul Gorj dădea startul unei perioade grele pentru români.
Am început apoi să numărăm cazurile nou apărute. Tot mai multe de la o zi la alta. Iar autorităţile au fost nevoite să ia o decizie grea pentru noi. Au instituit starea de urgenţă naţională.
Au fost închise mall-urile, școlile, cinematografele, magazinele, teatrele, muzeele, au fost interzise grupurile mai mari de 3 persoane, circulația a fost permisă în timpul zilei doar cu declarație pe propria răspundere, iar noaptea a fost interzisă total. Apoi a venit şi anunţul primului deces. Trecuse aproape o lună de când pandemia apăruse în România.
Iar numărătoarea a continuat. Tot mai mulţi pacienţi, tot mai mulţi morţi. Şi presiunea creştea. Spitalele erau puse în dificultate. Şi starea de urgenţă a fost prelungită cu încă o lună. România înregistra în acel moment în jur de 500 de cazuri noi pe zi. După încheierea stării de urgență, pe 14 mai, aceasta nu a mai fost prelungită și s-a instituit starea de alertă.
S-au deschis saloanele de îngrijire, au fost ridicate interdicțiile de circulație în interiorul localității, cu excepția celor în care era carantină. Apoi au urmat terasele, restaurantele, iar sezonul estival părea unul de parcă scăpasem de pandemie. Imaginile cu zeci de mii de oameni la mare au devenit ceva la ordinea zilei. Deşi eram în stare de alertă.
Apoi lucrurile au devenit tot mai rele. Mii de cazuri noi pe zi, zeci de decese la fiecare 24 de ore, sute de cazuri grave la Terapie intensivă. Situaţia părea scăpată de sub control. Şi a urmat un altfel de stare de urgenţă. Nedeclarată, dar cu restricţii similare. Şcolile abia deschise la jumătatea lui septembrie se închideau rând pe rând, masca devenea obligatorie şi în spaţii deschise, restaurantele, teatrele, cinematografele s-au închis din nou, iar circulaţia a fost restricţionată pe perioada nopţii. Între timp, România bătuse orice record: se înregistrau cele mai multe cazuri de infectări în 24 de ore.
Însă apărea o rază de speranţă. Vaccinul! În noiembrie au apărut primele rezultate care arătau eficacitate de peste 90% a serului care să pună capăt pandemiei. Iar o lună mai târziu, primele doze intrau în ţară. Şi pe 27 decembrie primul român era vaccinat.
Emisia video va porni imediat. Daca aveti un ad blocker activ va rugam dezactivati-l.