Comuna dâmbovițeană Doicești a devenit locul în care va fi construit primul reactor nuclear de mici dimensiuni (SMR) din Uniunea Europeană, conform anunțului făcut luni de ministrul Energiei, Virgil Popescu, care a explicat că este vorba despre o centrală cu șase module de 462 MWe. Totuşi, această tehnologie americană nu a fost aprobată încă în Uniunea Europeană, iar mai multe surse de specialitate ridică semne de întrebare privind sustenabilitatea sa.
Amplasamentul a fost identificat în urma unui studiu realizat cu fonduri în valoare de 1,2 milioane de dolari primite de Nuclearelectrica la începutul lui 2021, în cadrul unui grant oferit de Agenția americană pentru dezvoltare și comerț (USTDA), a menționat compania românească de stat.
Tehnologia SMR a americanilor de la NuScale este prima și singura din lume care a fost autorizată de organismul american de resort și are cele mai avansate planuri de implementare, cu contracte deja confirmate pentru dezvoltarea componentelor specifice, au explicat reprezentanții Ministerului Energiei. Ce nu au explicat aceştia este cum a ajuns România să fie prima ţară care testează eficienţa noii tehnologii, în ciuda faptului că există o nesiguranţă legată de costurile şi viabilitatea proiectului.
Mult mai ieftine decât reactorele convenționale, SMR-urile par să reprezinte soluția perfectă pentru economiile emergente care vor să lase în urmă utilizarea combustibililor fosili, însă tehnologia încă nu a fost aprobată de UE, notează Emerging Europe. Proiectul fusese anunțat într-un moment în care liderii mondiali căutau modalități pentru a accelera tranziția verde. Astăzi el nu mai pare atât de actual, în contextul în care războiul dintre Rusia şi Ucraina şi criza energetică au făcut deja mai multe ţări să amâne tranziţia spre economia verde şi să ia în calcul revenirea la resursele tradiţionale de energie.
Centralele bazate pe SMR pot fi construite cu investiții de capital mai mici decât reactoarele de mari dimensiuni, însă acest lucru nu înseamnă neapărat că sunt și mai eficiente din punct de vedere al costurilor, explică UCUSA.org.
Reactoarele mari produc energie mai ieftină și, chiar dacă în definitiv SMR-urile vor avea o eficiență de cost mai bună, acest avantaj se va materializa abia atunci când vor fi operaționale cât mai multe unități. Cu toate acestea, există suspiciunea rezonabilă că firmele de profil nu vor investi în această tehnologie până când nu vor putea să producă energie electrică la un preț competitiv.
Promotorii tehnologiei SMR susțin că aceste reactoare sunt mai sigure decât cele convenționale. Ele folosesc într-adevăr sisteme de răcire pasive, un avantaj pentru diverse scenarii de accident, însă nici măcar ele nu sunt infailibile și ar trebui să cuprindă sisteme active de rezervă, ceea ce ar majora costurile.
SMR are sisteme de menținere mai mici și mai puțin robuste, ceea ce ar putea să aibă la rândul său consecințe negative la capitolul siguranță, inclusiv o probabilitate mai mare de a suferi daune din cauza exploziilor de hidrogen. Ele cuprind mecanisme pentru a împiedica substanța să ajungă la nivel de explozie, dar nu sunt la fel de sigure ca sistemele robuste.
Alții sugerează așezarea SMR-urilor în subteran, o situație care reduce riscul în anumite situații (cum ar fi cutremurele), dar care îl majorează în altele (inundații). În plus, așezarea în subteran ar îngreuna eventualele intervenții de urgență. În plus, demersul ar crește costurile din nou.
Deși SMR-urile sunt într-adevăr mai puțin periculoase decât reactoarele de mari dimensiuni, ele generează mai puțină energie decât cele convenționale, așa că e nevoie de mai multe unități pentru a întruni același necesar de energie. Astfel, mai multe SMR ar putea reprezenta un risc chiar mai mare decât un singur reactor de mari dimensiuni, în special dacă proprietarul centralei încearcă să diminueze costurile prin reducerea personalului auxiliar sau a echipamentului de siguranță.
Mai mult, reprezentanții industriei propun standarde de securitate mai slabe pentru SMR-uri, iar unii dintre ei au sugerat că eventualul personal de securitate ar putea fi redus cu 70% – 80%, ceea ce ar putea să lase o centrală cu prea puțină protecție, arată sursele citate.