Dosar de politician: Dedesubturile privatizării Electrica (VIDEO)

UPDATE: Vezi la finalul știrii dreptul la replică al conducerii companiei ENEL România.

Silviu Mănăstire a vorbit în cadrul emisiunii ”Dosar de politician” despre preluarea filialei Electrica Muntenia Sud de către italienii de la Enel.

România a privatizat imediat după integrarea în Uniunea Europeană mai multe sucursale de distribuție de energie electrică. Corporația italiană Enel a preluat filialala Electrica Muntenia Sud printr-o privatizare care s-a dovedit, acum, după șapte ani, o bătaie de joc.

Italienii nu și-au respectat obligațiile din contractul de privatizare iar statul român se chinuie la Curtea de Arbitraj de la Paris să recupereze prejudiciul care este estimat la circa 1 miliard de euro. Compania Enel era obligată să facă investiții din bani proprii în Electrica Muntenia Sud de circa 220 de milioane de euro. Nu le-a făcut, sau – de fapt – le-a facut, dar din banii românilor, cărora ENEL le-a mărit factura la energie electrică.

A doua obligație majoră a companiei Enel era ca, până în decembrie 2012, să cumpere încă 13 la sută din acțiunile societății Electrica Muntenia Sud de la statul român. Privatizarea a fost gândită în etape, prima dată în 2007, ENEL a preluat 50 la sută din acțiuni, apoi a ajuns la 67 la sută, iar în 2012 privatizarea urmă să se încheie prin preluarea unei cote de 13 la sută din acțiunile deținute încă de statul român prin compania Electrica.

Documentele arată că Guvernul Ponta a notificat societatea ENEL în noiembrie 2012 că trebuie să preia în mod obligatoriu cele 13 la sută din acțiuni, care au fost evaluate de consultantul financiar internațional KPMG la valoarea de 521 de milioane de euro.

Evident, italienii – băieți deștepți – au refuzat să plăteasca banii deși erau obligați prin contractul de privatizare. Mai mult, compania ENEL a început să tragă de timp și să încerce să negocieze cei 521 de milioane de euro, fără însă să semneze documentele aferente discuțiilor cu statul român.

În mod surprinzător, Guvernul Ponta s-a dovedit a fi extrem de lejer față de ENEL, de la care avea de încasat jumătate de milliard de euro.

Italienii de la ENEL au avut însă un lobby extrem de puternic pe lângă Guvernul Ponta, care a amânat timp de doi ani și jumătate, în mod nejustificat, încasarea celor 521 de milioane de la ENEL. În mod normal, conform contractului de privatizare, statul român trebuia să dea în judecată de urgență ENEL, Curtea Internațională de Arbitraj de la Paris și să-i oblige pe italieni să ne dea banii cuveniți pentru privatizare.

Ce a făcut însă ministrul Constantin Niță de la PSD, pe atunci șef al departamentului de energie?

Dupa un an și jumătate distanță de când ENEL trebuia să plăteasca banii, în iunie 2013, ministrul Niță semnează un memorandum de înțelegere cu ENEL, în care să oblige să poarte discuții de „bună credință” cu privire la suma de 521 de milioane de euro.

Memorandumul cu ENEL a fost gândit să păsuiască ENEL la plata banilor și, indirect, să le creeze un avantaj italienilor. După un an, Guvernul Ponta nu a reușit să convingă ENEL să dea banii și să respecte contractul de privatizare semnat în anul 2007 pentru cumpărarea Electrica Muntenia SUD.

Într-un final, după ce și-au bătut joc de statul român și au tras cât au putut de timp, peste doi ani și jumătate, italienii au avut tupeul și au dat ei în judecată statul român la Curtea de Arbitraj pentru a nu plăti cele 521 de milioane de euro.

La acest tun se adaugă și banii pe care italienii trebuiau să-i investească din surse proprii în compania Electrica Muntenia Sud, cei 220 de milioane de euro, bani pe care Curtea de Conturi a descoperit că Enel nu i-a adus.

De fapt, în concluzie, avem niște băieți destepți, ENEL, care au cumpărat pe nimic o societate de stat, pe care au stors-o ca pe o lămâie, au mărit facturile românilor la energie electrică, au făcut profit, au scos banii din țară, iar în final, când trebuiau să plătescă toți banii de privatizare, au dat țeapa. Și au dat și în judecată statul român. Cam asta este România reală.

DREPT LA REPLICĂ ENEL ROMÂNIA
„Domnule Silviu Mănăstire,

În emisiunea dvs. din 21 septembrie 2015 ați repetat o serie de neadevăruri despre compania noastră, înainte și dupa ce ați citat din scrisoarea prin care solicitam dreptul la replică tocmai în legătură cu aceste neadevăruri.  De altfel dreptul la replică nu a fost respectat, întrucât ați inserat propriile dvs. comentarii între precizările pe care vi le-am trimis. Ați continuat, deci, să susțineti că:

-          Enel nu ar fi realizat investițile asumate, deși  tariful de distribuție aprobat de Autoritatea Națională de specialitate, ANRE, atestă contrariul, remunerarea pentru investițiile finalizate fiind inclusă în acest tarif. Totodată,  raportul emis de către Ministerul Energiei în aprilie 2015, arată chiar că investițiile prevăzute în contractul de privatizare, atât pentru noi cât și pentru ceilalți operatori, nu doar au fost realizate, ci chiar depășite.

-          Suma de 425 de milioane de euro nu ar fi venit din partea investitorului. Fals, întreaga sumă destinată investițiilor a intrat în contul societății Electrica Muntenia Sud pe data de 25.04.2008

-          Enel ar fi “mărit factura la energie electrică” pentru a face investiții. Fals, singura instituție abilitată să modifice tariful energiei este ANRE. Este elementar să știți că sistemul distribuției electrice funcționează la fel peste tot în lume: compania de distribuție modernizează  rețeaua iar o parte din investiție este recuperată prin tariful de distribuție inclus în factură,  într-un cuantum stabilit de autoritatea națională

-          Enel ar fi fost obligată să plătească 521 milioane de euro pentru pachetul de 13.6% din acțiuni. Fals, contractul nu stabilește prețul  acțiunilor, ci doar metode de determinare a prețului. Enel consideră că metoda utilizată de SAPE pentru calcularea prețului nu respectă contractul, iar situația va fi decisă de curtea de arbitraj. În plus, reprezentanți importanți ai Statului Român au făcut în mod repetat – în trecut – referințe publice referitor la preț, valoarea menționată fiind de fiecare data extrem de diferită, pâna la momentul exercitării opțiunii Put.

În emisiune au apărut și acuzații noi:

-          De ce nu a facut Enel o contrapropunere de preț?  Enel a respectat întotdeauna prevederile contractului de privatizare, inclusiv pe cele referitoare la aplicarea opțiunii Put sau la determinarea prețului cu privire la opțiunea Put.

-          Enel a dorit tărăgănarea situației prin încheierea unui memorandum. Fals, contractul cere părților să depună toate eforturile pentru rezolvarea amiabilă a neînțelegerilor, astfel, părțile au încercat să găsească o astfel de soluție amiabilă prin memorandum, alegând de comun acord un expert financial internațional, neutru. Deoarece soluția identificată de expert nu a fost agreată de ambele părți, Electrica a demarat procesul de arbitraj. KPMG a fost consultantul Electrica, pentru a oferi consiliere doar Electrica, astfel că orice concluzie a analizei KPMG nu este opozabilă oricărei alte părți.

-          Cum își recuperează statul prejudiciul?  Nu există nici un prejudiciu: SAPE va vinde, într-un final, acțiunile la prețul stabilit prin arbitraj.

Tratarea simplistă, unilaterală a unor chestiuni de asemenea complexitate face deservicii tuturor părților implicate, precum și publicului care e privat de o prezentare obiectivă a situației. În cazul repetării unor acuzații nefondate la adresa Enel, vom fi puși în situația de a apăra reputația companiei prin toate mijloacele legale. De asemenea, acest lucru denigrează o companie care oferă un serviciu public cetățenilor, discreditând imaginea sa și afectand increderea acestora într-o companie de interes public.

Vă rugăm să considerati această scrisoare ca fiind un nou drept la replică.

Radu Coșarcă

Director Comunicare Enel Romania”