Estimările privind evoluția demografică arată un viitor sumbru. România riscă să piardă 700.000 de oameni în doar 15 ani

Estimările privind evoluția demografică și a forței de muncă până în 2080 au fost publicate recent de INS. Aceste date deschid o discuție amplă despre viitorul țării. Proiecțiile pentru următoarele decenii întăresc ideea tot mai vizibilă a existenței „a două Românii”, cu ritmuri și realități diferite. 

Cum ajunge România să se împartă în două realități demografice atât de diferite

România se pregătește pentru un declin demografic amplu. În următorii 15 ani, țara ar putea pierde aproape 700.000 de locuitori. Dintre aceștia, 500.000 provin chiar din rândul populației active, potrivit unui scenariu analizat de INS. Aceste estimări sunt deja din scenariul mediu, însă varianta pesimistă conturează un tablou și mai apăsător.

Pe termen lung, situația devine și mai clară. Până în 2080, România riscă să piardă aproape 3,4 milioane de oameni. Totuși, transformarea nu va fi aceeași peste tot. Sudul țării se golește într-un ritm accelerat, în timp ce centrul, nord-vestul și zona București-Ilfov reușesc să se mențină mult mai stabile.

Diferențele devin atât de mari încât țara pare să alunece spre două direcții distincte. Pe de o parte, o Românie care se depopulează rapid. Pe de altă parte, o Românie care îmbătrânește, dar își păstrează mai bine forța de muncă.

Care sunt județele care vor fi lovite cel mai dur de declinul demografic

Datele arată clar care sunt zonele unde declinul demografic va fi masiv. Până în 2040, scăderea variază între aproximativ 10% și 17%. Vaslui −10,9%, Olt −11,77%, Gorj −12,03%, Buzău −12,18%, Galați −12,58%, Caraș-Severin −12,88%, Mehedinți −14,04%, Tulcea −15,04%, Hunedoara −15,69%, Brăila −15,87% și Teleorman −17,31%.

Iar până în 2060, declinul se accentuează dramatic. Vaslui pierde 29,42% din populația actuală, Olt 29,20%, Gorj 32,88%, Buzău 28,37%, Galați 32,05%, Caraș-Severin 31,19%, Mehedinți 33,91%, Tulcea 36,51%, Hunedoara 36,23%, Brăila 36,38% și Teleorman 36,23%.

Ce înseamnă, în practică, o Românie care rămâne fără oameni

Imaginea este mult mai dură decât pare la prima vedere. Presiunea pe cei care muncesc crește constant, deoarece raportul de dependență demografică urcă la 65,5%. Cu alte cuvinte, la fiecare 100 de persoane aflate la vârsta muncii vor exista aproape 66 de persoane dependente, fie copii, fie vârstnici. În anumite regiuni povara devine uriașă, iar în Oltenia se ajunge la 70,4%.

În paralel, țara intră într-o criză de forță de muncă aproape generalizată. Numărul persoanelor active scade de la 8,3 milioane în 2024 la 7,3 milioane în următorii 15 ani, iar până în 2080 ajunge la doar 6 milioane. Practic, România pierde între 21% și 27% dintre oamenii capabili să lucreze, iar unele zone, precum Sud-Vest Oltenia și Sud-Estul, ajung la scăderi de până la 40%.

Acest declin pune economia sudului țării într-o stare de colaps structural. Când populația activă se reduce cu 40–45%, firmele nu mai găsesc angajați și se relocă spre vestul țării sau chiar în afara României. Investițiile se răresc, deoarece puțini mai pariază pe orașe care se golesc. Veniturile locale se prăbușesc, ceea ce înseamnă resurse tot mai puține pentru drumuri, școli și spitale. Treptat, țesutul economic se destramă, afacerile dispar, serviciile se reduc, iar inovația se stinge.

Cum afectează economia țara atunci când rămâne cu oameni puțini

Ce înseamnă toate aceste schimbări pentru economie? Răspunsul este simplu. Atunci când numărul oamenilor activi scade, scade și puterea țării de a produce bunuri, servicii și venituri. O economie cu mai puțini lucrători este, inevitabil, o economie mai mică și mai lentă.

Pe lângă asta, mai puțini angajați înseamnă și mai puține taxe colectate. În timp ce veniturile statului se reduc, numărul pensionarilor continuă să crească, ceea ce pune o presiune uriașă pe buget. Diferența se vede clar în cifre.În 2024 existau 1.413 persoane inactive la 1.000 de persoane ocupate, iar până în 2080 acest raport ar putea urca la 1.762. Sistemul public va deveni tot mai greu de susținut și tot mai dependent de taxe mai mari sau împrumuturi.

În același timp, județele care pierd rapid populație devin tot mai puțin atractive pentru investitori. Puțini sunt dispuși să deschidă fabrici sau centre logistice în zone unde nu mai are cine să lucreze. Așa se formează un cerc vicios în care lipsa locurilor de muncă duce la plecări, plecările duc la și mai puține firme, iar lipsa investițiilor slăbește infrastructura și descurajează definitiv dezvoltarea.