Pictorul Liviu Lăzărescu, portretistul Papei Francisc, înmormântat noaptea, într-o groapă săpată rapid cu buldozerul. Cornel Nistorescu: Blestemați să fiți pentru răul postum pe care l-ați făcut din prostie și din nemernicie unui mare artist român!

Pictorul Liviu Lăzărescu, portretistul Papei Francisc, a murit pe 25 martie, la vârsta de 86 de ani. Unul dintre cei mai apreciașți artiști plastici contemporani, Lăzărescu a fost înmormântat noaptea, într-o groapă săpată cu buldozerul, în cimitirul din Mărtinești, localitatea sa natală. Apropiații artistului spun că acesta nu a murit din cauza COVID-19, așa cum se precizează pe documentul oficial. Din cauza diagnosticului de COVID-19, înmormântarea a avut loc în acest mod, deși, potrivit apropiaților, citați de Ziar de Hunedoara, autoritățile și-ar fi dorit să expună sicriul în Căminul Cultural din sat. Revoltat de modul în care a fost tratat mare artist plastic, jurnalistul Cornel Nistorescu a comentat în termeni extrem de duri acest caz, într-un editorial publicat pe site-ul Cotidianul. Totul are loc în contextul în care șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, Raed Arafat, a anunțat marți că regulile pentru înmormântare trebuie sădevină mai permisive,”pentru ca lumea că poată să facă ritualul după obiceiuri”. Asta în condițiile în care, în ultimele zile, au fost conduși pe ultimul drum cântăreții de muzică lăutărească Nelu Ploieșteanu și Gabi Luncă, subiecte intens mediatizate în spațiul public.

Reacția dură a jurnalistului Cornel Nictorescu în cazul modului în care a fost înmormântat artistul plasticLiviu Lăzărescu

”Liviu Lăzărescu s-a stins la 86 de ani, cu patru zile înainte ca voi să hotărîți că morții pot fi cinstiți și plînși după tradiție, creștinește, în bisericile lor. De ce vreme de un an i-ați pedepsit pe morții pandemiei ca pe niște animale sălbatice lovite de camioanele prostiei omenești? De ce v-ați chinuit compatrioții să-și îngroape morții ca pe niște refuzați ai sorții? Așa v-au comandat stăpînii voștri externi?”, scrie Cornel Nistorescu.

Jurnalistul vorbește despre un ”rău postum” făcut ”din prostie și din nemernicie unui mare artist și patriot român”.

”I-ați răpit unui Maestru al penelului dreptul la o pomenire solemnă în biserica Unită cu Roma, interzisă atîtea decenii pentru el și părinții săi! Și ați obligat prin decizia voastră de minte strîmtă să nu se poată despărți de cei care l-au admirat și iubit, pe care i-a pictat cu venerație! Nimic mai urît din ce i se putea impune unui mare artist și alor săi! Să-și petreacă fiul satului de la gard și să-l plîngă de departe! Prin hotărîrile voastre tîmpe i-ați obligat să-l îngroape pe fugă, noaptea, la lumina farurilor unui tractor, cum nu se îngroapă nici bandiții, nici sinucigașii, nici trădătorii de țară. Blestemați să fiți pentru răul postum pe care l-ați făcut din prostie și din nemernicie unui mare artist și patriot român!

Blestemaților! Maestrul visa și merita ca după anii de îndurare și umilință să se întoarcă în respect și admirație în satul său venerat. Părinții voștri l-au pedepsit destul. Și pe el și pe tatăl său. Curajul acestuia de a arunca din tren pachete cu haine și mîncare pentru partizanii din Munții Parîngului, printre cei puțini care mai luptau din păduri în așteptarea aliaților, a dreptății și a libertății l-a plătit cu ani mulți de închisoare la Aiud. Fiul său a plătit cu un anonimat nedrept. Cînd bravul șef de tren s-a prăpădit, nimeni n-a avut curajul să-l plîngă și să-l acopere cu un drapel. Chiar și fiul său s-a sfiit să-l picteze. Se temea că nu izbutește să portretizeze un sfînt al Rezistenței românești”, mai notează jurnalistul.

Nistorescu afirmă că în înmormântarea marelui artist plastic a fost transformată într-o ”rușine”, în loc să fie ”o solemnitate, o recunoaștere și un omagiu”.

”În loc să faceți din plecarea sa în Lumea Drepților o solemnitate, o recunoaștere și un omagiu, ați făcut o rușine! Necîntat, neînsoțit de neamuri, privit de departe, fără onoruri și fără solemnitate, l-ați mai pedepsit încă o dată! Și cu reguli macabre inventate de mintea voastră săracă, biete slugi ale unui absurd planetar, ați stins lumînarea de adio la care avea dreptul!

Așa i-ați pedepsit pe toți seniorii României, plecați dintre noi în vreme de molimă! I-ați împins în saci și în pungi! Nu le-au fost de ajuns anii de comunism împuțit! I-ați obligat să ne părărsească de parcă ar fi fost niște condamnați de soartă. Ne-ați silit poporul să-și petreacă morții în plîns înghițit pe tăcute și cu înhumări macabre. Blestemați să fiți pentru toate amintirile cumplite la care i-ați obligat pe toți cei care n-au avut dreptul să își plîngă morții la căpătîi! Blestemați să fiți pentru înmormîntarea macabră la care ați supus părinții, bunicii, frații și surorile românilor!”, conchide Cornel Nistorescu.