România se numără printre ţările cel mai puternic afectate de violența împotriva femeilor. Specialiștii trag un semnal de alarmă

Publicat: 21 11. 2025, 18:57
Actualizat: 21 11. 2025, 19:02
Sursa Foto: freepik.com

La nivel global, una din trei femei trece prin experiențe de violență fizică sau sexuală. Nu e doar o cifră, e realitatea crudă a milioane de vieți. Iar România, din păcate, nu face excepție.

Un raport recent al OMS arată că situația de la noi este alarmantă: aproape 35% dintre femei au fost agresate cel puțin o dată în viață de partenerul lor. Vorbim despre un fenomen răspândit, ignorat prea mult timp și care are consecințe profunde asupra sănătății fizice, emoționale și sociale.

Cât de gravă este, de fapt, situația violenței împotriva femeilor

Un raport recent al Organizației Mondiale a Sănătății arată dimensiunea reală a problemei. Una din trei femei din lume a trecut printr-un episod de violență fizică sau sexuală.

Analiza se bazează pe date strânse între 2000 și 2023 din 168 de țări, printre care și România. Studiul evidențiază două forme principale de abuz: violența comisă de partenerul intim și agresiunile venite din partea altor persoane, precum rude, figuri de autoritate sau străini.

La nivel național, aproape 35% dintre femei declară că au fost agresate cel puțin o dată de partener. Fenomenul nu este influențat de statutul social sau de nivelul de educație. El se manifestă în toate mediile, atât urban, cât și rural.

Ce spun specialiștii despre impactul violenței și nevoia de intervenție

„Este esenţial ca o femeie care a fost victima violenţei să ştie că nu este vina ei şi să solicite ajutor imediat”, a transmis psihoterapeutul Corina Pop, notează click.ro.

Ea subliniază că violența în cuplu își are originea în dezechilibre de putere, frică, izolare și mentalități de dominație care „trebuie combătute prin intervenţii specializate şi suport constant pentru victimă”.

Specialistul avertizează că, în cazul abuzului fizic sau sexual, efectele sunt adesea ascunse. „Atunci când vorbim de abuz fizic sau sexual, simptomele pot fi ascunse (frica, ruşinea, lipsa resurselor) şi de multe ori victima continuă să trăiască în aceeaşi condiţie din teamă. Trebuie să ştim că există centre specializate, linii de urgenţă şi legislaţie care pot interveni”, a mai precizat aceasta.