Războiul cu Iranul se complică în culise. Trump și Netanyahu nu mai par să urmărească același final

Noile informații despre un presupus plan americano-israelian de schimbare a regimului din Iran au deschis o fisură între mesajul oficial al Washingtonului și realitatea negocierilor din spatele ușilor închise. În timp ce Donald Trump insistă pe ideea unui acord care să blocheze programul nuclear iranian, Benjamin Netanyahu ar susține reluarea atacurilor, convins că diplomația nu mai poate aduce un rezultat.

Miza reală nu mai pare doar programul nuclear

Conflictul cu Iranul a fost prezentat public de Donald Trump ca o campanie limitată, concentrată pe programul nuclear, stocurile de uraniu îmbogățit și rachetele balistice ale Teheranului. Dezvăluirile apărute în presa americană schimbă însă imaginea de ansamblu și sugerează că, în primele zile ale războiului, Washingtonul și Israelul ar fi analizat un scenariu mult mai ambițios.

Potrivit Daily Mail, care citează relatări din presa americană și israeliană, în centrul acestui scenariu s-ar fi aflat Mahmoud Ahmadinejad, fostul președinte iranian cunoscut pentru discursul său dur împotriva Israelului și pentru susținerea programului nuclear al Teheranului.

Ideea era ca Ahmadinejad să fie readus în joc după moartea ayatollahului Ali Khamenei, însă planul ar fi eșuat rapid, după ce fostul lider iranian a fost rănit într-un atac israelian asupra locuinței sale din Teheran.

Despre schimbarea regimului din Iran

Alegerea lui Ahmadinejad ar fi fost una paradoxală. Fostul președinte iranian nu era o figură pro-occidentală, ci un politician radical, asociat cu ani de tensiuni internaționale, represiune internă și retorică agresivă împotriva Israelului.

Tocmai de aceea, presupusul plan arată cât de complicat era calculul din spatele războiului. Occidentul nu părea să caute un lider apropiat ideologic, ci o figură capabilă să rupă echilibrul de putere din interiorul regimului iranian.

Schimbarea regimului din Iran devine astfel tema ascunsă a crizei, iar această schimbare pare să fi fost mult mai greu de controlat decât estimaseră cei care au mizat pe ea.

Un oficial american implicat în negocierile cu Iranul a descris eșecul scenariului drept dovada lipsei unor opțiuni credibile în interiorul actualei elite de la Teheran.

„Planurile eșuate legate de Ahmadinejad demonstrează și mai clar că nu există un lider bun în actualele structuri ale guvernului iranian. Nu există nicio Delcy Rodriguez în Iran”, a declarat oficialul pentru Daily Mail.

Trump vrea acord, Netanyahu vrea presiune militară

În acest context au apărut și informațiile despre o discuție telefonică tensionată între Donald Trump și Benjamin Netanyahu. Presa israeliană a descris convorbirea drept una lungă și dramatică, semn că diferențele dintre Washington și Tel Aviv nu mai țin doar de tactică, ci de finalul dorit al războiului.

„Convorbirea a fost lungă și dramatică”, potrivit Channel 12, citat de Daily Mail.

Netanyahu ar considera că negocierile cu Iranul nu vor produce un acord real și ar prefera reluarea loviturilor. Trump, în schimb, ar încerca să obțină o înțelegere prin care Iranul să renunțe la programul nuclear militar înainte ca Statele Unite să accepte o nouă rundă de confruntări.

Această diferență schimbă dinamica războiului. Israelul pare să vadă atacurile ca pe o continuare firească a presiunii, în timp ce Casa Albă încearcă să transforme amenințarea militară într-un instrument de negociere.

Planul care a încurcat propria narațiune a Washingtonului

Dezvăluirile despre Ahmadinejad pun administrația Trump într-o poziție dificilă. Dacă obiectivul oficial era strict eliminarea capacităților nucleare și balistice ale Iranului, existența unui scenariu de rearanjare a conducerii de la Teheran sugerează o miză politică mult mai largă.

Potrivit Daily Mail, apropiați ai fostului președinte iranian au susținut că Statele Unite ar fi vrut ca acesta să joace un rol important în conducerea țării. Ahmadinejad ar fi crezut inițial că atacul asupra zonei în care era ținut sub supraveghere avea scopul de a-l elibera, însă ulterior ar fi rupt contactele cu serviciile occidentale.

În paralel, oficiali americani de rang înalt ar fi avertizat încă dinainte de război că moartea lui Khamenei nu va produce automat prăbușirea regimului. Ideea unei schimbări rapide de putere ar fi fost privită cu scepticism chiar în interiorul administrației americane.