Creșterea tensiunilor la granița dintre Rusia și Ucraina a creat temeri că va exista o criză a aprovizionării cu gaze în Europa care ar putea deveni mult mai gravă. Prețurile de pe piața gazelor au depășit deja niveluri record și amenință să pună gospodăriile europene într-o situație disperată.
Rusia este cel mai mare furnizor de gaze din Europa, din care o treime trece prin conductele de gaze ale Ucrainei către țările de pe continent. Fluxurile de gaze rusești au fost cu un sfert mai mici decât de obicei în ultimul an, dar liderii europeni se tem acum că o invazie rusă a Ucrainei ar putea însemna o catastrofă energetică dacă exporturile de gaze sunt reduse, scrie The Guardian.
Oficialii de la Casa Albă au declarat săptămâna aceasta că administrația Biden se pregătește să finalizeze un acord pentru „a se asigura că Europa va putea trece iarna și primăvara” prin intermedierea unui acord pentru ca țările majore producătoare de gaze să trimită gaz natural lichefiat către Europa. Nu este un plan fără provocări.
De unde ar putea proveni aprovizionarea cu gaz de urgență a Europei? Oficialii americani au descris căutarea de mărfuri de gaz de rezervă drept „globală”.
Dar discuțiile se vor concentra probabil pe Qatar, unul dintre cei mai mari producători de gaz din lume și al doilea exportator de gaz natural lichefiat (GNL), după Australia. Qatarul este un puternic aliat occidental în Orientul Mijlociu și a furnizat GNL Regatului Unit și altor țări europene de ani de zile, livrat super-refrigerat prin cisterne. Libia ar putea fi, de asemenea, capabilă să ajute, având în vedere producția sa puternică de gaze și proximitatea.
SUA ar putea juca un rol direct în susținerea aprovizionării cu gaze ale Europei. Un număr record de mărfuri cu GNL au părăsit SUA spre porturile europene în ultima lună, iar SUA are un stimulent puternic pe termen lung pentru a încuraja Europa să renunțe la dependența de Rusia – și de proiectul conductei Nord Stream 2 – în favoarea propriile rezerve de gaze cu efect de șist.
Criza globală a aprovizionării cu gaze care a apărut pe măsură ce economiile au început să revină în urma scăderii cazurilor Covid-19. Asta înseamnă că există puține gaze de rezervă, potrivit analistului Xi Nan de la Rystad Energy.
SUA au spus că conversațiile sale sunt „foarte largi, cu o mulțime de companii și țări din întreaga lume”, astfel încât nu ar fi nevoie „să solicite unei companii sau țări individuale să crească exporturile cu volume semnificative, ci mai degrabă volume mai mici, dintr-o multitudine de surse”.
Qatar produce în prezent 77 de milioane de tone pe an (Mtpa) de GNL, dar a contractat aproximativ 97 de milioane de tone pe an cu cumpărători din Asia, Europa, Kuweit și mari companii energetice care pot alege unde trimit marfa. SUA și-au angajat, de asemenea, 80 de milioane de tone de producție de GNL cumpărătorilor din Asia, Europa și așa-numiților „jucători de portofoliu”.
Dar există posibilitatea ca unele mărfuri contractate destinate Asiei să poată fi redirecționate spre Europa, datorită temperaturilor blânde din regiune, care au redus cererea de gaz, a spus Croft.
Ar fi nevoie de discuții „delicate” între marii producători de gaze și cumpărătorii lor din Asia pentru a negocia o anumită flexibilitate în furnizarea de gaze.
Există o mulțime de exemple de măsuri de aprovizionare de urgență pe piața mondială a petrolului, dar nu și pentru gaz.
În timpul războiului civil din Libia, Arabia Saudită a fost de acord să-și mărească exporturile de petrol pe piața globală pentru a compensa deficitul de țiței libian, care a dus prețul petrolului la 120 de dolari pe baril. Mai recent, Arabia Saudită a intermediat un acord cu membrii cartelului petrolier OPEC și aliații săi pentru a face o reducere fără precedent a producției de petrol în timpul pandemiei de Covid-19.
Piața de gaze nu are aceeași cooperare globală, ceea ce a îngreunat răspunsul la criza globală a aprovizionării.
„Mohammed bin Salman [prințul moștenitor al Arabia Saudită] se consideră banca centrală pentru petrol. Nu există echivalent pe piața gazelor”, a spus Croft.
Poate că vremuri fără precedent vor necesita măsuri fără precedent.