Noutăți legislative pentru angajați și angajatori

În alte țări UE, salariații au chiar 17-18 zile libere pe an. În România sunt mai puține zile libere, iar dacă unele se nimeresc în weekend, nu apare niciun avantaj pentru românii care lucrează.

În anul 2018 zilele libere sunt:

• 1 și 2 ianuarie – Anul Nou
• 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române
• 6 aprilie – Vinerea mare
• 8 și 9 aprilie – Paștele
• 1 mai – Ziua Muncii
• 27 și 28 mai – Rusalii
• 1 iunie – Ziua Copilului
• 15 august – Adormirea Maicii Domnului
• 30 noiembrie – Sfântul Andrei
• 1 decembrie – Ziua Națională a României
• 25 și 26 decembrie – Crăciunul.

Recompense financiare pentru patronii care angajează șomeri

Autoritățile au în vedere crearea de noi locuri de muncă și de aceea oferă ajutoare financiare firmelor care angajează absolvenți de facultate, șomeri, persoane care sunt aproape de pensionare. În acest fel se urmărește și scăderea șomajului în țara noastră.

Conform legislației în vigoare, firmele pot primi de la stat bani sau pot avea scutiri de impozit. Anumite cheltuieli cu forța de muncă pot fi subvenționate de stat. Este vorba despre programe de angajare temporară a persoanelor aflate în șomaj în anumite activități ce au ca scop realizarea unui proiect pentru comunitățile locale.

Indemnizația lunară pentru concediul de maternitate la salariatele care urmează să nască

Banii pentru indemnizația lunară a salariatelor care intră în concediu de maternitate este acordat de bugetul de stat, de Fondul Național Unic de asigurări sociale de sănătate. Calculul indemnizației este realizat de angajator, iar plata o face tot angajatorul, dar banii sunt de la bugetul de stat.

Legea spune următoarele:

• Perioada concediului de maternitate este fixă, de 126 zile. Aceasta cuprinde concediul de sarcină și concediul de lăuzie.
• Salariata trebuie să aibă domiciliul în România și să prezinte dovada că este însărcinată (un certificat medical de la medic). Ea trebuie să comunice în scris angajatorului starea de graviditate.
• Valoarea indemnizației este de 85% din media veniturilor pe care le-a avut în ultimele 6 luni. Acesta este valoarea brută a indemnizației. Dacă salariata nu a obținut venituri în ultimele 6 luni, valoarea indemnizației se va calcula în funcție de perioada în care a lucrat și a fost plătită. Aceasta trebuie obligatoriu să fie de minim o lună.
• Se ține cont și de alți factori: stagiul de cotizare, pensia de invaliditate, perioada de concediu medical, studiile pe care la are salariata, concediul sau indemnizația de creșterea copilului.

Pe această perioadă salariata nu poate fi concediată și poate reveni oricând la locul de muncă. O excepție apare atunci când angajatorul a dat faliment. Un alt drept al salariatei este de a nu lucra în condiții de risc pentru sarcină sau pentru sănătatea ei și a fătului. În acest caz, angajatorul trebuie să schimbe condițiile de muncă pentru această salariată.

Concediul de odihnă pentru angajați

Și în 2018, la fel ca în anii trecuți, salariații au dreptul la concediu de odihnă, la un număr minim de zile care sunt plătite de angajator. Așa spune legea în vigoare și trebuie respectată de toți angajatorii. Salariații au dreptul la 20 de zile de concediu de odihnă.

Durata efectivă a acestui concediu poate fi stabilită și în funcție de contractul individual de muncă, deci perioada poate fi uneori mai mare de 20 de zile. Diferența este dată de condițiile dificile de muncă și alți factori (persoane cu vârsta mai mică de 18 ani, persoane care au un handicap) care fac să existe un concediu de odihnă suplimentar. Indemnizația pentru concediul de odihnă este plătită de angajator și este calculată ca o medie zilnică a salariului pe ultimele 3 luni și valoarea obținută se multiplică cu numărul de zile de concediu. Salariatul va obține banii de la angajator cu cel puțin cinci zile înainte de a pleca în concediu.

Există și posibilitatea de a programa concediile de odihnă în mod fracționat. Angajatorul trebuie să ofere angajatului cel puțin 10 zile de concediu neîntrerupt.

Pauzele de fumat costă angajatorii?

Un studiu publicat în SUA a arătat faptul că pauzele de fumat costă angajatorii. Potrivit acestui studiu pauzele de fumat sunt considerate ca fiind o întrerupere a programului de lucru. Sondajul susține acest lucru și ideea că minutele lipsă ar trebui să fie reîncorporate în program, deci fumătorii să lucreze un timp în plus față de colegii lor nefumători, pentru a recupera minutele pierdute.

În România, foarte mulți oameni sunt dependenți de fumat, cumpără tutun, filtre, foițe de rulat tutun, tuburi țigări și alte produse de acest gen. S-a constatat că un fumător face și cinci pauze la job pentru a fuma și astfel pierde aproape o oră pe zi din timpul de lucru, ceea ce este considerat foarte mult pe parcursul unei săptămâni (se ajunge la o zi de lucru pierdută) sau al unei luni. Deci productivitatea lor la locul de muncă este mai mică comparativ cu cea a persoanelor care nu fumează. Acest lucru nu este avantajos pentru angajator, din contră poate deveni costisitor. Din păcate, unii angajatori fac în așa fel încât să concedieze astfel de angajați, deși acest lucru nu este corect. Unii angajatori acceptă acest lucru, dar au obiceiul de a-și ține angajații să lucreze ore suplimentare, peste program.