Ce părere are despre România un italian stabilit în Sibiu? „Au încercat să mă trateze acolo ca un sclav”

Un italian în vârstă de 40 de ani, stabilit de șase ani în Sibiu, a povestit experiențele pe care le-a trăit în această perioadă în care a stat în România.

Ce experiențe a avut italianul

Luca Ciccorelli, în vârstă de 40 de ani, provine din sudul Italiei, mai exact din orașul Foggia. Acesta și-a dorit să descopere România, dar mai ales orașul Sibiu, unde a susținut examenul de Bacalaureat și unde a început cursurile universitare. De un an, acesta este student la Facultatea de Drept din Sibiu, conform click.ro. 

Cum a fost pentru italian mutarea în România

Bărbatul a început acest proces de la zero, fără a cunoaște limba română și având puține cunoștințe despre țară. Interesul său pentru România a apărut după ce a intrat în contact cu românii, iar în 2012 a început cursurile de limbă română în Italia, la Accademia di Romania din Roma.

„Familia mea nu are legături cu România. Sunt din Puglia, aproape de Bari, unde se află ambasada României. În Italia avem mulți români, dar nu toți lucrează acolo. Cunoaștem români din Moldova, din Iași, Focșani, Bacău, Galați, dar și romii, cum îi numiți voi. La noi în Italia, aceștia sunt asociați cu furturi. Eu, însă, am avut o persoană apropiată din Timișoara și am observat o diferență în comunicare față de italieni. În discuții cu un român, nu pot percepe mereu dacă este supărat, fericit sau dacă se simte obligat să vină cu mine la o bere”, a explicat Luca, potrivit Turnul Sfatului.

Prima experiență a italianului cu orașul Sibiu a fost în 2015

Prima data când Luca a intrat în contact cu orașul Sibiu a fost în 2015. „M-am îndrăgostit de Sibiu, era liniște, nu ca în Italia, unde totul este aglomerat și zgomotos. M-am simțit în pace”, a spus Luca.

Deși la început nu era hotărât să se mute, a continuat studiile limbii române și în 2017 a revenit în Sibiu, unde a participat la evenimente culturale. Ulterior, a primit și un prim loc de muncă, într-un call center, unde avea un salariu modest. Prin intermediul profesoarei sale a primit un post similar, unde a fost ajutat și cu un apartament și chiria pentru prima lună, jobul nu a durat mult din cauza volumului redus de muncă.

La un alt loc de muncă, acesta s-a simțit discriminat. „Au încercat să mă trateze acolo ca un sclav. Eu sunt o persoană foarte atentă, eu știu, am un salariu de bază, am tichete de masă, bonus de performanță și un bonus suplimentar pentru ceea ce vând acolo. Dacă eu știu că salariul este 2.100 de lei net, știu că am lucrat zilele respective pentru că și eu mi le-am însemnat în caietul meu, știu câte tichete de masă trebuie să iau, apoi bonusul de performanță, apoi câte produse am vândut, la final știu cât trebuie să fie salariul meu.

La final am adunat 100 de ore suplimentare, mi s-a zis că nu este adevărat, că nu le-am lucrat, chiar dacă eu aveam un extras în Excel, un program unde fac un log in și log out (n.r. conectare și deconectare) și mi-au spus că nu este adevărat. Eu le-am spus că dacă nu o să fiu plătit o să merg mai departe în instanță, nu mi-e teamă. M-au chemat în meeting (n.r. întâlnire), m-au certat, era și o doamnă de la HR, drept martoră.

Șefa mi-a zis că trebuie, orice frază era cu trebuie, eu le-am zis nu, tu trebuie să mă plătești pe mine, eu nu mănânc la casa ta, tu nu-mi plătești facturile, este dreptul meu, tu mă respecți pe mine, dacă eu te respect pe tine. Am fost dat afară ca abatere disciplinară, dar am câștigat în instanță, am revenit la lucru. Au găsit altceva să mă dea afară din nou, dar de data aceasta chiar dacă nu i-am dus în instanță, instanța era pro firmă, nu era de partea mea.

Problema e că dacă call center-ul nu are clienți, nu ai cum să plătești angajații. Problema cea mai urâtă a fost că în aprilie 2021 am avut o evaluare anuală, mi s-a spus „bravo” de când m-am întors, dar apoi în mai am primit un mail prin care ni se spunea că firma închide biroul în Sibiu toți ne mutăm în București sau lucrăm de acasă.

Am avut acel moment de panică pentru că nu era o schimbare de contract, era un nou interviu. Ni s-a spus că redeschid pozițiile, cine vrea aplică, cine nu vrea, renunță. Am ales să rămân după care mi s-a zis că nu pot face acest lucru pentru că nu știu limba engleză. Am avut întâlnirea de evaluare, dar acolo nu mi s-a spus nimic despre vreun anume curs de engleză. Dacă mi s-ar fi zis că trebuie făcut, aș fi făcut”, a mai explicat el.