Tinerilor cimpanzei și urangutani le place să-i necăjească pe bătrânii din grup, arată un studiu

Filmările cu maimuțe mari au dezvăluit că oamenii nu sunt singurii care îndură episoade de hărțuire și enervare din partea puilor lor mai mici și mai slabi, care par că vor să-și încerce norocul cu orice preț.

Puii de maimuță își atacă părinții prin surprindere, doar ca să-i enerveze

Înregistrările cu cimpanzei, urangutani, bonobo și gorile arată că animalele sunt maeștri ai artei tachinării, lansându-se într-o gamă impresionantă de acte jucăușe și, ocazional, oarecum agresive, de la cele obraznice și simple la cele îngrozitor de iritante.

Din cele 75 de ore de filmări realizate la grădinile zoologice din San Diego și Leipzig, oamenii de știință au documentat 142 de cazuri clare de tineri ai maimuțelor mari și-au tachinat părinții, cele mai multe cazuri fiind înregistrate de tineri cu vârsta cuprinsă între trei și cinci ani.

Maimuțele au împuns, împins indivizii mai mari și au fugit, le-au oferit obiecte și apoi le-au retras în ultima secundă, și-au înfipt fețele în fețele celorlalți, și-au tras părinții de păr – o mișcare deosebit de comună la urangutanii al căror păr este suficient de lung.

Și asta doar pentru început. În total, cercetătorii din Germania și SUA au numărat 18 soiuri diferite de tachinare în filmare. Mai mult de o cincime dintre acestea au folosit un element de tip surpriză, agresorul atacându-și victima din spate sau în timp ce aceasta privea în altă parte.

„Nu știm de ce o fac, dar putem observa că o fac”, a spus dr. Isabelle Laumer de la Institutul Max Planck de Comportament Animal din Konstanz, Germania. „Această tachinare jucăușă este provocatoare, intenționată și, de obicei, unilaterală.”

„Ceea ce este interesant este că am găsit asemănări cu tachinarea beblușilor umani”, a spus Laumer. „Când bebelușii umani își tachinează mama, ei tind să se uite la fața mamei lor pentru o reacție. Vedem asta și la aceste maimuțe.”

Bebelușii umani recurg la tachinări jucăușe încă de la opt luni și înainte de a putea vorbi. Oamenii de știință cred că acest comportament poate ajuta la testarea granițelor sociale și la consolidarea relațiilor.