Parlamentul britanic pune noi obstacole în calea realizării Brexitului. Gestul legislativului britanic care l-a înfuriat pe Boris Johnson

Parlamentul britanic a aprobat, marţi, transpunerea prevederilor acordului de Brexit în legislaţia naţională, acesta fiind un pas obligatoriu pentru că acordul de Brexit să fie votat în parlament, relatează BBC.

Acordul propriu-zis a fost dat prin aprobarea aşa-numitei „Legi a Acordului de Retragere” („Withdrawal Agreement Bill„) .

Această lege îi fusese solicitată lui Boris Johnson chiar de către parlament, în urmă cu câteva zile pe motiv că fără ea, prevederile acordului de Brexit nu pot fi transpuse în legislaţia britanic. Şi fără transpunere în legislaţie, nici acordul de Brexit nu putea fi votat în parlament.

Oarecum contradictoriu, tot marţi, parlamentul britanic a refuzat să examineze „Legea Acordului de Retragere” (adică aceeaşi lege pe care o votase în prealabil). Boris Johnson ceruse că examinarea ei să aibă loc vineri, dar parlamentul a refuzat această cerere fără un motiv aparent.

Acest nou blocaj a dus la noi nemulţumiri din partea premierului Boris Johnson, care se vede tot mai presat de timp pentru îndeplinirea Brexitului, în conformitate cu promisiunile sale electorale.

„În situaţia în care parlamentul decide să întârzie totul (Brexitul – n.r.) până în ianuarie sau chiar dincolo de acea dată, voi cere declasarea de alegeri anticipate”, a declarat marţi, Boris Johnson, în plenul Camerei Comunelor.

„Într-un fel sau altul, vom părăsi UE cu acest acord, asupra căruia această Casă (Camera Comunelor – n.r.) tocmai şi-a dat acordul”, a adăugat Boris Johnson.

Brexitul este programat să aibă loc pe 31 octombrie. În situaţia în care până la acea dată nu sunt îndeplinite toate formalităţile legale, Boris Johnson este obligat legal să ceară o amânare până la data de 31 ianuarie 2020.

Nu este, însă, suficient ca parlamentul britanic să-şi dea acordul. Presupunând că acest lucru se înfăptuieşte, acordul de Brexit va trebui aprobat şi de Parlamentul European şi mai apoi, de toate parlamentele naţionale ale celor 27 de state care vor rămâne în Uniune. Altfel spus, este puţin probabil că toate formalităţile să fie îndeplinite până la data de 31 octombrie.

Foto: Premierul britanic Boris Johnson în plenul Camerei Comunelor(sursăfoto: Facebook / UK Parliament)

Cronologia evoluțiilorimportante de anul acesta legate deBrexit

• 22 octombrie – Parlamentul britanic aprobă transpunerea acordului de Brexit în legislația națională;
• 17 octombrie– Boris Johnson și liderii UEau căzut de acordcu privire la un acord deBrexit
• 17 octombrie– Consiliul Europeana aprobatnoul acord pentruBrexitși au adoptat o declarație politică privind relațiile viitoare
• 2 octombrie– GuvernulBoris JohnsonînainteazăUniunii Europene o propunere deBrexitcare, printre altele, ar duce la încălcarea „Acordului de la Belfast”;
• 24 septembrie– Instanţa Supremă britanicădeclară ilegală motivareaîn baza căreia regina Elisabeta a II-a a fost de acord cu suspendarea parlamentului;
  18 septembrie– Parlamentul European adoptăo rezoluţie prin care susţine o nouă amânareaBrexitului;
• 18 septembrie– Scoţia anunțăun nou referendum pentru independențăîn cazul unuiBrexitfără acord;
• 11 Septembrie– Curtea de Apel din Scoţiadeclară ilegală motivareaîn baza căreia regina Elisabeta a II-a a fost de acord cu suspendarea parlamentului. Decizia a fostatacatăla Curtea Supremă;
• 9 septembrie–Camera Comunelorrespingeși a doua solicitare a premieruluiBoris Johnsonde a fi organizate alegeri anticipate șiintră în vigoaresuspendarea parlamentului britanic;
• 9 septembrie– Regina Elisabeta a II-aa promulgatlegea care împiedică un Brexitfără acord
• 4 septembrie– Camera Comunelorrespingesolicitarea premieruluiBoris Johnsonde a fi organizate alegeri anticipate;
• 4 septembrie– Camera Comuneloraprobă o legecare împiedică ieșirea din Uniunea Europeană fără un acord;
• 3 septembrie–Boris Johnsonpierde majoritateaîn Camera Comunelor;
• 28 august–Boris Johnsoni-a cerut reginei Elisabeta a II-asă suspendeParlamentul, solicitare ce i-a fost acceptată;
• 18 august– GuvernulBoris Johnsona abrogatActul din 1972, prin care Marea Britanie a aderat la Uniunea Europeana
• 27 iulie–Boris Johnsondevine prim-ministrulMarii Britanii;
• 26 mai– „PartidulBrexit” (o formațiune anti-europeană) a câștigat alegerile europarlamentare din 2019;
• 24 mai– Theresa Mayîşi anunță demisiadin funcţia de prim-ministru al Marii Britanii;
• 10 aprilie– Uniunea EuropeanăamânăBrexitul până la data de 31 octombrie 2019;
• 5 aprilie-Theresa MaysolicităUniunii Europene o amânare aBrexitului până pe 30 iunie 2019;
• 3 aprilie– Parlamentul britanico obligăpe Theresa May să asigure unBrexit„ordonat” (adicăcu acord) sau să obţină o nouă amânareaBrexitului, în situaţia în care tot Parlamentul britanic va respinge şi următorul acord deBrexit;
• 1 aprilie– Parlamentul britanic dăvoturi indicativenegativecu privire la unreferendum pe acord, a unei prelungiri a perioadei de negocieri și a rămânerii în structurile comunitare;
• 29 martie– Parlamentul britanicrespinge, pentru a treia oara, acordul deBrexit;
• 21 martie– Uniunea Europeanărespingepropunerea Marii Britanii de amânare aBrexitului pana pe 30 iunie, stabilind ziua de 12 aprilie ca dată limită, cu posibilitatea extinderii perioadei pânăpe 22 mai în situația în care va exista un acord;
• 20 martie– Premierul Theresa Maysolicităo prelungire a perioadei deBrexitpână oe 30 iunie;
• 14 martie– Parlamentul britanicrespingeideea susţinerii unui al doilea referendum;
• 14 martie– Parlamentul britanicaprobăideea amânăriiBrexitului;
• 13 martie– Parlamentul britanicse pronunţăîmpotrivaunuiBrexitfără acord. Votul este, însă, doar consultativ;
• 12 martie– Parlamentul britanicrespingeşi al doilea acord deBrexit;
• 14 februarie– Parlamentul britanicrespingeprimul acord deBrexit.