Material realizat prin Programul Cultural București – Centenar cu sprijinul Primăriei Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic
Pe strada Academiei, lângă Institutul de arhitectură Ion Mincu se află un sfânt lăcaș de rugăciune, ctitorit de însăși doamna Maria, soția voievodului martir Constantin Brâncoveanu. Ctitoria este cunoscută sub numele de Biserica Dintr-o zi, deoarece potrivit tradiției, la începutul secolului 17 pe locul actualei clădiri, ar fi fost o bisericuță de lemn, ridicată într-o singură zi prin dăruirea postelnicului Neagu.
Bisericile Bucureștiului: Biserica Sfântul Nicolae dintr-o zi a fost ctitorită de soția voievodului martir Constantin Brâncoveanu
Bisericile Bucureștiului: Biserica Sfântul Nicolae dintr-o zi a fost ctitorită de soția voievodului martir Constantin Brâncoveanu
Mai târziu, terenul și bisericuța de lemn au ajuns în posesia Mariei, descendentă a primului ctitor, devenită mai apoi soția lui Vodă Brâncoveanu și Doamnă a Țării Românești.
Astfel, în anul 1702, evlavioasa Doamnă reface construcția din zid durabil de cărămidă, ispravnic fiind Enache Văcărescu, așa cum scrie în piatră în pisania originală.
Începand cu anul 2005, odată cu sosirea părintelui Vasile Ioana s-au făcut ample lucrări de reparație și consolidare, după proiectul arhitectului Niels Auner. Tot acum a fost refăcut turnul clopotniță, în stilul original brâncovenesc. Lucrările au durat aproape șapte ani.
Resfințirea acesteia a avut loc în ziua de 29 aprilie 2012, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, cu prilejul împlinirii a 310 ani de existență și a terminării lucrărilor de renovare.
Cu această ocazie, biserica cu hramul Sfântul Nicolae, a primit un al doilea hram, și anume Duminica Sfintelor Femei Mironosițe, în cinstea Mariei Brâncoveanu, ctitor evlavios al acestei biserici sfinte. Tot cu această ocazie, a fost sfințită racla cu o particică din moaștele Sfântului Ocrotitor Nicolae.
În parohia bisericii Sfântul Nicolae dintr-o zi se desfășoară o mulțime de activități cu tineri, mai puțin tineri, dar și cu copii care sunt învățați să picteze icoane pe sticlă, sau să încondeieze ouă de Paști. Toate acestea sunt puse spre vânzare la panagarul bisericii, banii obținuți mergând la copiii orfani de la Greaca.
Preoții dedică mult timp mai ales tinerilor, celor care au nevoi reale de învățătură creștinească și de drum drept printre ispitele pe care le oferă societatea modernă.
Se organizează adesea pelerinaje în țara și în țara sfântă unde enoriașii parohiei au prilej de a asimila valorile ortodoxiei.
O vorbă de aur ce aparține geniului popular românesc spune că omul sfințește locul. Credem că este la fel de adevarată și vorba luata pe dos, locul sfințește oamenii. Odata ce intri într-un sfânt lăcaș religios, să ridici o rugă la Bunul Dumnezeu, să-l speli ochii fizici și ai sufletului privind icoane săvârșite de mâini ingerești, să-ți rezemi fruntea de moaște sfinte, cum ai mai putea ieși altfel decât înduhovnicit?
Material realizat prin Programul Cultural București – Centenar cu sprijinul Primăriei Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic