Multimiliardarul George Soros a devenit imaginea răului absolut în unele ţări, în cârca acestuia fiind puse toate acţiunile ce afectează unele guverne sau figuri politice. Din Ungaria până în Statele Unite şi mai nou şi în România, lui Soros îi sunt imputate tot mai multe lucruri.
Puţini ştiu însă că figura de „monstru” şi „geniul malefic” a fost creată de Arthur Finkelstein, consultat politic ce a lucrat cu premierul Benyamin Netanayahu sau republicanii din Statele Unite, inclusiv Donald Trump. Acesta a murit în august 2017, dar creaţia sa tinde să dăinuiască pentru mult timp.
Un om bogat și bătrân, un speculant care a provocat căderea lirei sterline britanice în 1992, criza din Asia 1997, criza financiară din 2008. El a distrus Uniunea Sovietică și apoi Iugoslavia pentru a deschide drumul africanilor și arabilor pentru ca aceștia să se înmulțească și să se răspândească în Europa. El sponsorizează extrema stângă și dorește să-l dea jos pe președintele SUA și trăiește din traficul de droguri și din infracțiuni financiare. Pe lângă toate acestea, el finanțează eutanasia, cenzura și terorismul. Când era mic a dat evrei pe mână naziștilor, deși el însuși este evreu. Toate astea se pot citi pe Google, Facebook, Youtube sau Twitter, dacă tastați ”Soros”. George Soros este evreu, asta este adevărat, toate celelalte sunt falsuri, inventate și lansate pe piață în spatele uneia celei mai perfide și de impact campanii politice din toate timpurile.
Povestea lui George Soros a fost creată de Finkelstein din nevoia de a găsi un duşman premierul maghiar Viktor Orban cu care colabora după ce acesta s-a impus pe scena politică de la Budapesta de o aşa natură că opoziţia era irelevantă, iar criza refugiaţilor i-a picat mănuşă pentru a îi găsi lui Soros vina de a fi cel care ar vrea să invadeze lumea de refugiaţi pentru a crea societatea deschisă.
Între echipa lui Finkelstein și echipa de consultanți israelieni ai PSD, condusă de Asaf Eisin, nu există o legătură directă. Dar metodele seamănă izbitor.
Povestea lui Finkelstein a fost spusă într-un amplu interviu pentru revista elvețiană DAS MAGAZIN de fostul colaborator al acestuia, George Eli Birnbaum. Cele mai importante fragmente ale acestei poveşti pot fi citite AICI.