Cel mai vechi prizonier politic din Siria, eliberat după 43 de ani / Cum a reacționat fiul lui, fugit în Canada: „Este ceva la care visam de când eram copil”

Fiul unuia dintre cei mai longevivi deținuți politici din Siria a povestit despre momentul „suprareal” în care a vorbit cu tatăl său după eliberarea sa în urma preluării puterii de către rebeli, după mai bine de patru decenii de închisoare, potrivit Metro.

Waill Tatari a vărsat lacrimi de bucurie după un scurt apel telefonic cu Ragheed al-Tatari, care a fost încarcerat de regimul Assad în 1981.

Bărbatul în vârstă de 69 de ani a fost eliberat duminică din închisoarea din Tartou, în timp ce diferitele grupuri rebele detronau guvernul lui Bashar al-Assad.

Ragheed, un fost pilot al Forțelor Aeriene Siriene, care a fost închis după ce anul trecut a refuzat să bombardeze zonele civile din Homs, a reușit să aibă un scurt telefon cu fiul său, care locuiește în Alberta, Canada.

Waill, în vârstă de 43 de ani, a declarat pentru Metro că apelul a fost un vis din copilărie care s-a împlinit în sfârșit, după ce speranțele familiei au fost zdrobite în mod repetat în urma zvonurilor despre eliberarea tatălui său în anii precedenți.

Waill a spus: „Sunt foarte, foarte entuziasmat și fericit că a ieșit. Au trecut 43 de ani și acum, în sfârșit, este liber. Am reusit sa vorbesc cu el doua minute dar inca astept sa ma contacteze din nou”.

„Ne-am întrebat cum sunt unul pe celălalt și apoi a spus: „Îmi pare rău că este prea zgomotos aici” și m-a sunat din nou. Asta a fost literalmente, acum aștept.”

Waill a fost sunat de avocatul tatălui său, care i-a spus că bărbatul este liber și iese lângă o plajă din Tartou să ia micul dejun.

Waill a spus: „Sună atât de simplu, dar m-am gândit, „oh, tatăl meu a ieșit să ia micul dejun afară”.

„Sună ciudat să spui și pare o prostie, dar am plâns după aceea, crezând că tatăl meu pleacă afară după 43 de ani.”

Mama lui Waill, Salma Mousa, era încă însărcinată cu el când pilotul de luptă a fost arestat pentru prima dată în 1980.

Ragheed a fost mutat între închisorile notorii ale Siriei, înainte de a ajunge la închisoarea din orașul-port Tartous, care se află pe coasta Mediteranei, în estul țării.

Ragheed al-Tatari a fost eliberat după ce și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în sistemul penitenciar sirian.

El se numără printre zecile de prizonieri eliberați din închisori din diferite părți ale țării, inclusiv la Sednaya din Rif Dimashq, cunoscut sub numele de „abatorul uman” din cauza utilizării torturii și a execuțiilor.

Ultima dată când tatăl și fiul au vorbit a fost în urmă cu opt ani, când amândoi au sunat la un telefon fix din Siria și s-au chinuit să se audă, în timp ce apelul a fost transmis de o terță parte.

Waill, un designer independent de grafică, jocuri pe calculator și aplicații, a fost nevoit să-și părăsească țara natală în 2013, după ce a primit amenințări cu moartea din cauza implicării sale în mișcarea anti-Assad care a apărut din Primăvara Arabă. Anul a marcat și ultima oară când și-a văzut tatăl, când el și mama lui au avut voie să-l viziteze la o închisoare din Damasc.

La un moment dat, înainte de a părăsi Siria, Waill a fost sunat și i s-a spus: „O să te omorâm, fiul unui trădător”.

Waill a spus jurnaliștilor de la Metro că apelul telefonic a fost ca un vis care în sfârșit s-a împlinit după ce familia și-a spulberat speranțele în urma zvonurilor despre eliberarea prizonierului din anii precedenți.

Ragheed al-Tatari a fost un tânăr ofițer al forțelor aeriene siriene până când a refuzat să urmeze ordinele regimului Assad.

Waill speră acum să se reîntâlnească cu tatăl său, ale cărui mișcări ulterioare ieșirii din închisoare au fost organizate de avocatul său astăzi.

„La început nu am crezut, pentru că în acești ani, de multe ori au existat zvonuri că tatăl meu ar fi plecat”, a reflectat el. „Este ceva la care visam de când eram copil.

„Și știi cum auzi zvonuri când ești copil, ca și cum tatăl tău ar putea veni în seara asta? Am auzit mult asta și acest sentiment de parcă aș fi doar treaz, așteptând să vină tatăl meu, de parcă în sfârșit mă voi întâlni cu el”.