OMS consideră că nu există motive de îngrijorare în legătură cu variola maimuţei. Cât de eficientă este vaccinarea

Oficialii Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) au spus că nu este nevoie de vaccinare în masă împotriva variolei maimuțelor în prezent, dar vaccinarea țintită, acolo unde este disponibilă, pentru contactele apropiate cu persoanele infectate este o măsură eficientă.

OMS, despre variola maimuței

Un înalt oficial al Organizației Mondiale a Sănătății a declarat vineri că prioritatea trebuie să fie combaterea variolei maimuțelor în țările neendemice, spunând că acest lucru poate fi realizat printr-o acțiune rapidă, scrie ndtv.

Variola maimuței, de obicei o infecție virală ușoară, este endemică în țările africane, dar răspândirea sa în țări non-endemice, cum ar fi Europa și Statele Unite, a stârnit îngrijorări. Până în prezent, există peste 200 de țări confirmate sau suspectate și aproximativ 20 de cazuri în care virusul nu circula anterior.

„Credem că, dacă punem măsurile potrivite acum, îl putem stăpâni cu ușurință”, a declarat Sylvie Briand, directorul OMS pentru Pregătirea pentru pericolele infecțioase la nivel mondial, la un briefing tehnic adresat statelor membre la adunarea anuală a agenției de sănătate a ONU.

Ea a subliniat că a existat o fereastră de oportunitate pentru a preveni răspândirea în continuare, îndemnând publicul larg să nu fie îngrijorat, deoarece transmiterea este mult mai lentă decât alți viruși precum coronavirusul.

Oficialii OMS au spus că nu este nevoie de vaccinare în masă în prezent, dar vaccinarea țintită acolo unde este disponibilă pentru contacte strânse ale persoanelor infectate.

„Investigarea cazurilor, urmărirea contactelor, izolarea la domiciliu vor fi cele mai bune pariuri”, a declarat Rosamund Lewis, șefa secretariatului OMS pentru variolă care face parte din Programul de urgență al OMS.

Care sunt simptomele variolei maimuței?

Primele simptome care apar în cazul infectării cu variola maimuței includ febră, dureri de cap, dureri musculare și de spate, ganglioni limfatici umflați, frisoane și epuizare, potrivit UKHSA. Ulterior, se poate dezvolta și o erupție cutanată, care își schimbă aspectul în funcție de etape.

Potrivit NHS, boala este răspândită în principal de animalele sălbatice în părți din vestul sau centrul Africii, iar riscul răspândire în Marea Britanie este foarte scăzut. Infecția a fost descoperită pentru prima dată în 1958, când au apărut focare ale unei boli asemănătoare variolei la maimuțele izolate pentru cercetare. Primul caz la om a fost înregistrat în 1970.