Radu Ștefan Bănică: Uneori am simțit că numele meu e mai mult o povară decât un privilegiu. Nu m-a băgat tata în facultate sau într-o casă de discuri (VIDEO, FOTO) - B1TV.ro

Radu Ștefan Bănică a susținut că nu a avut niciun avantaj de pe urma faptului că e fiul lui Ștefan Bănică Jr., ba uneori asta chiar a fost o povară. Tânărul de 22 de ani a mai spus că a muncit și și-a construit singur cariera – este absolvent de Actorie, cântă și e antreprenor.

Radu Ștefan Bănică: Cardul tatălui meu nu este și cardul meu

„Au fost momente în care am simțit că numele meu este mai mult o povară decât un privilegiu, dar niciodată nu am regretat. Sau am purtat pică, vai mă cheamă Bănică. Nu. De mic am acceptat. Când sus, când foarte jos. Nu se așteaptă lumea la astfel de lucruri, dar trebuie să înțeleagă și ceea ce am încercat eu să spun, cardul tatălui meu nu este și cardul meu.

Este un mod de a-ți crește copiii bun, până într-o extremă. Până la urmă am citit ulterior să nu porți ură sau ranchiună părinților tăi, pentru că este și prima dată pentru ei. Asta e. Au greșit, a greșit și mama, a greșit și tata. Am ajuns să nu mă mai simt eu cu musca pe căciulă, pentru că până la urmă fac ce fac datorită mie. Nu m-a băgat Bănică în facultate, nu m-a băgat într-o casă de discuri, nu a dat niciun telefon cu „ia-l pe fii-miu” și foarte bine”, a spus Radu Ștefan Bănică pentru Kanal D2, potrivit kfetele.ro.

Vezi această postare pe Instagram

O postare distribuită de Radu Stefan Banica (@radustefanbanica)

Radu Ștefan Bănică, pasionat de muzică încă din copilărie

Anterior, Radu Ștefan Bănică afirmase că tatăl lui a fost, într-adevăr, o inspirație, dar el chiar a fost pasionat de muzică de mic și a muncit foarte mult pentru a avea o carieră: „Eu de mic am vrut. 100% m-am inspirat și de la tata, dar cred că mi-a fost și mie scris. Așa vreau să cred! Cred că și dacă nu era el tot asta aș fi ales! Munca bate talentul, asta este o zicală de-a mea de la care încerc să nu mă abat. Sunt opinii împărțite. Mulți au foarte multe așteptări, mai ales din publicul tatălui meu, dar avem două genuri muzicale diferite. Nu mă aștept să le placă tuturor! Mie îmi place, am alt public. Nu fac diferențe, dar, dacă nu vă place, de ce să stăm să ne supărăm, să comentăm? Asta este! Poate o să iasă o melodie și pe placul dumneavoastră”.