“Vot pentru Stela Popescu!” Andrei Pleșu, despre întâlnirile cu marea doamnă a teatrului românesc

Moartea neașteptată a îndrăgitei actrițe Stela Popescu a răscolit întreaga opinie publică. (Detalii AICI)

Întreaga lume artistică îi aduce omagii celei care a adus în nenumărate rânduri zâmbetul pe fața românilor. În acest context amintim și de cuvintele frumoase pe care scriitorul Andrei Pleșu le-a scris despre Stela Popescu, într-un editorial pentru Dilema Veche, în 2015.

Pleșu a mărturisit cele trei întâlniri cu ea și impresiile pe care și le-a făcut despre viața artistei.

“Pe doamna Stela Popescu n-am în­tîl­nit-o direct decît de două sau de trei ori, la cîteva mese amicale, cu mai mulți comeseni laolaltă. Aș putea adăuga, e drept, și întîlniri mai vechi, de care dînsa nu are cum să-și aducă aminte: eram elev, participam la unele emisiuni radiofonice pentru mediul școlar și s-a întîmplat, de cîteva ori, să o văd lucrînd în studioul de înregistrări în care urma să intrăm și noi, cei mici, după încheierea prestației sale. Eram încă fraged, dar nu suficient de inocent ca să nu remarc farmecul unei prezențe inconfundabile: o femeie frumoasă, suplă, plină de haz și de talent. Am reîntîlnit-o după cam cincizeci de ani, dar impresiile juvenilității mele au rămas neschimbate. Aveam alături același om viu, cuceritor, puternic”, scria Pleșu.

În editorialul intitulat “Vot pentru doamna Stela Popescu”, scriitorul a felicitat-o că a rămas o artistă toată viața și a preferat să stea departe de lumea politică când mulți colegi de scenă s-au aventurat într-o lume care nu le era dedicată.

“Am constatat, în ultimii ani, cum o sumedenie de actori s-au simțit îndemnați să se manifeste politic. Fie acceptînd să se recicleze în „analiști“ prin diferite studiouri, fie angajîndu-se în echipele de susținere ale unor lideri politici, fie intrînd direct într-un partid sau altul, sau candidînd la fotolii de parlamentar (autohton sau european). E, firește, dreptul lor. (…) Cum să pricep că simpaticul Arșinel trage cu ochiul spre Ministerul Culturii și, mai ales, că e un „revoluționar cu rol determinant“ în evenimentele din decembrie 1989? Rol determinant?! Asta ar însemna că, dacă nu era el, acum am fi fost tot sub Ceaușescu… Pentru un faimos actor comic, situațiunea probează o neașteptată lipsă de umor. Înțeleg: ambiții bătrînești, frustrări de tot soiul, probleme financiare. Dar, pe acest fundal, am cu atît mai multe argumente să aduc un omagiu doamnei Stela Popescu. E limpede că își iubește meseria mai mult decît iubește orice altceva, e limpede că nu simte nevoia să-și asume un rol în spectacolul strident, de proastă calitate, al pieții publice, e limpede că are bun gust, bună-cuviință, demnitate și limpezime morală. La cît este de populară și de șarmantă, ar fi putut culege mai multe voturi decît toți sforarii de partid la un loc. Dar preferă să rămînă acolo unde îi este locul, să rămînă ea însăși, fără concesii de conjunctură, fără afilieri meschine”, adaugă Pleșu.

“Ne lipsesc asemenea oameni.”, conchide acesta.