Pe 25 aprilie este marcată nașterea Liei Manoliu, la Chișinău, în 1932, prima sportivă din lume care a participat la șase ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice (Helsinki 1952, Melbourne 1956, Roma 1960, Tokyo 1964, Ciudad de Mexico 1968 și München 1972), performanță inclusă în „Guinness Book of Records”. Cariera sa a fost definită de muncă și perseverență, mai mult decât de talent.
Lia Manoliu s-a născut pe 25 aprilie 1932 în Chișinău și a fost fiica a doi profesori de filosofie. În adolescență a practicat tenis, tenis de masă, volei și baschet, fiind componentă a echipei Știința București la baschet și obținând rezultate notabile în campionatele naționale la mai multe discipline. La 16 ani a descoperit atletismul, începând cu săritura în înălțime, trecând la aruncări, mai întâi aruncarea greutății, pentru ca apoi să se specializeze la aruncarea discului, scrie Click.
Concomitent cu activitatea sportivă, Lia Manoliu a absolvit în 1954 Facultatea de Energetică din cadrul Institutului Politehnic București, devenind inginer electroenergetician și lucrând la IPROMET București cu normă întreagă de opt ore pe zi, în paralel cu antrenamentele de performanță.
Lia Manoliu a participat la șase ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice: Helsinki 1952, Melbourne 1956, Roma 1960, Tokyo 1964, Ciudad de Mexico 1968 și München 1972. Rezultatele ei olimpice au fost: 1952 – locul 6 (prima sportivă româncă ce punctează pentru România la JO), 1956 – locul 9, 1960 – medalie de bronz, 1964 – medalie de bronz, 1968 – medalie de aur, 1972 – locul 9. Apogeul a fost la Ciudad de Mexico 1968, unde a câștigat medalia de aur și a stabilit un record olimpic de 58,28 metri, concisând că a concurat accidentată, cu o problemă la cotul drept care îi limita efortul.
În cariera sa a fost de 12 ori campioană națională, de 7 ori campioană balcanică și prima femeie din România care a depășit pragurile de 40 m, 50 m și 60 m la aruncarea discului. Fratele său a descris că la Mexico 1968 Lia a intrat în finală fără calificări, într-o stare fizică fragilă, dar cu o determinare totală.
După retragerea din activitatea competițională în 1972, la vârsta de 40 de ani, Lia Manoliu a îmbrățișat roluri administrative și politice. A fost vicepreședinte al Comitetului Olimpic Român în 1973 și, ulterior, președinte al Comitetului Olimpic Român în 1990. A fost senator în Parlamentul României în perioada 1990–1992. A avut o prezență importantă în organisme sportive internaționale, vorbind fluent cinci limbi străine: franceză, engleză, germană, rusă și italiană.
Manoliu a primit distincții precum Ordinul Olimpic „Colanul de Bronz”, Trofeul „Femeia în sport” și Premiul UNESCO „Fair Play”. A absolvit o școală de ziaristică sportivă, a lucrat la IPROMET București și a rămas un reper al sportului românesc; Stadionul Național din București a purtat numele „Lia Manoliu” în onoarea sa. Vladimir Moraru a sintetizat filosofia ei: “Și-a construit cariera cărămidă cu cărămidă. Pe niciuna nu scria – talent. De la temelie până la vârf, toate poartă inscripția: muncă, seriozitate, perseverență”.