Tradiții și istoricul mărțișorului, cele două culori care simbolizează regenerarea vieții

În calendarul vechi, Mărţişorul era considerat ca începutul unui Nou An, o dată cu venirea primăverii. Sărbătoarea datează de pe vremea romanilor, când era celebrat zeul Marte, zeul forţelor naturii, al primăverii şi al agriculturii.

La început, mărţişorul era o monedă din aur sau din argint, legat cu o sfoară făcută din doua fire răsucite, unul roşu şi altul alb. Fetele îl purtau timp de douăsprezece zile la gât, apoi îl prindeau în păr şi-l ţineau până când înflorea primul pom, spre sfârşitul lunii martie.

Dupa aceea, cu şnurul împletit legau o creangă a pomului, iar cu banul respectiv îşi cumpărau lapte, pentru ca tot anul să le fie faţa frumoasă şi albă.

Fetele erau convinse că mărţişorul le poartă noroc.

Despre culoarea roşie a şnurului, tradiţia spune că a fost dată de foc, sânge şi soare, şi era atribuită vieţii, simbolizată de femeie. Culoarea albă era specifică înţelepciunii bărbatului.

În trecut, mărţişorul era numit şi funia anului. Oamenii aveau credinţa că în şnur erau legate cele două anotimpuri străvechi ale calendarului popular: vara şi iarna. Totodată, şnurul se regaseşte în steagul căluşarilor, la bradul de nuntă, la podoabele junilor şi în alte obiceiuri.

Împletirea celor două culori simbolizează şi regenerarea vieții.