Radu Banciu: „Golanii anilor `90 erau cei care aveau să scrie, dacă nu în realitate, măcar în imaginație, istoria adevărată a poporului român” (VIDEO)

Radu Banciu a declarat, în ediția de luni seară a emisiunii „Lumea lui Banciu”, că așa-zișii golani ai anilor `90, protagoniștii uneia dintre cele mai mari manifestații anticomuniste din Europa de Est, „erau cei care aveau să scrie, dacă nu în realitate, măcar în imaginație, istoria adevărată a poporului român”.

Radu Banciu, despre golanii anilor `90, la 30 de ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990

„Distinși privitori, a existat o vreme în care a înjura nu era chiar atât de ofensator ca astăzi. Cei care înjurau atunci, golanii anilor `90, erau cei care aveau să scrie, dacă nu în realitate, măcar în imaginație, istoria adevărată a poporului român. Astăzi, înjuri la televizor – desigur, în numele adevărului, cum am făcut de atâtea ori – și ești blamat de toată societatea. Ești tras la răspundere, ba în anumite situații ești tras chiar pe roată. Sigur, nu încercăm să tragem pe turta noastră, că nu avem niciun merit legat de Revoluția din `89 și de Golaniada din `90, dar o să vă aduc totuși aminte că au fost și vremuri în care n-ați fi mișcat”, a declarat jurnalistul, în direct pe B1 TV.

Justiția are obligația să facă lumină, spune președintele Iohannis

Chiar luni s-au împlinit exact 30 de ani de la celebrul discurs prin care Ion Iliescu, primul președinte al României postdecembriste, le mulțumea minerilor pentru „înalta disciplină, muncitorească”, cu care au reprimat manifestația din Piața Universității. Reamintim că la acel moment erau deja mai bine de 50 de zile de când demonstranții pro-democrațieprotestauîmpotriva puterii de atunci, dar aceștia aveau să fie dispersați brutal, prin intervenția ortacilor din Valea Jiului.

Cum dosarul Mineriadei încă trenează, președintele Klaus Iohannis a cerut Justiției să facă lumină în legătură cu sângeroasele evenimente din 1990.

„Abia ieșită de sub tirania comunistă, în România aveau loc, acum trei decenii, mișcări civice de amploare împotriva celor care, cu chipuri noi, dar cu apucături vechi, preluaseră puterea. Frustrarea și nemulțumirile oamenilor care invadau piețele centrale ale marilor orașe erau alimentate de noua conducere a statului, instalată în 1990, care s-a deghizat rapid în apărătoarea democrației și care promitea respectarea drepturilor și valorilor europene.Cei din stradă nu erau însă amnezici și nici nu puteau fi păcăliți ușor. Ei au observat imediat cum nomenclaturiști ai defunctului Partid Comunist au încercat să confiște tot ceea ce câștigaseră românii prin vărsare de sânge în decembrie `89, dreptul la o viață democratică autentică și reconectarea la valorile Europei regăsite.Studenți și profesori, muncitori, oameni de toate vârstele și de diferite profesii au rămas să continue în Piața Universității ceea ce s-a început în decembrie 1989. Au rămas neclintiți să apere, cu trup și suflet, idealurile Revoluției. Mișcarea de protest a fost înnăbușită brutal de forțele statului și de forțe extralegale, venite la chemarea autorităților pentru, citez, «a restabili ordinea». Un val de teroare, întreținută și coordonată de către cei care ar fi trebuit să protejeze cetățenii, a dominat Bucureștiul acelor zile.Sedii ale partidelor politice, ale unor organizații civice și ale unor instituții de presă au fost vandalizate, au fost bătuți și torturați lideri ai mișcării studențești, profesori, femei și bărbați deopotrivă, cetățeni simpli ai Capitalei. Pe lângă morți și sute de răniți, a rămas în urmă imaginea unei Românii a barbariei. Această imagine rușinoasă ne-a bântuit timp de trei decenii. Fenomenul Piața Universității a reprezentat, totodată, catalizatorul dezvoltării și consolidării societății civile, a conștiinței civice și descoperirea sensurilor libertății. Așa-numita Golaniadă a fost, de fapt, o lecție de democrație autentică”, a declarat președintele Klaus Iohannis, săptămâna trecută.

Șeful statului a subliniat că „cei care au răspuns cu violență extremă unor dorințe legitime pentru o nouă ordine socială și politică și pentru alinierea în rândul democrațiilor occidentale, au refuzat să înțeleagă că idealurile și aspirațiile nu pot fi nicicând strivite sau anihilate, pentru că ele nu dispar niciodată. Acest lucru, atât de simplu, nu l-au înțeles.Onorată audiență, astăzi, la 30 de ani de la acele evenimente sângeroase, România este un stat de drept, cu o democrație consolidată, profund atașată de valorile europene și democratice, iar societatea civilă este categoric mai puternică și mai consolidată. Sacrificiile pe care le-au făcut miile de români ieșiți în stradă sunt fundamnetul societății libere și europene de astăzi, iar spiritul acestei prețioase moșteniri a fost reconfirmat în alegerile de anul trecut. Privind în urmă, pot spune fără ocolișuri că Piața Universității reprezintă un testament pe care trebuie să îl prețuim și să îl respectăm.Nu pot vorbi despre Fenomenul Piața Universității fără să amintesc o restanță majoră a societății românești. Constat, iarăși, cu indignare, că dosarul Mineriadei trenează de 30 de ani. Vinovații pentru pierderile de vieți omenești și pentru cele peste 1.000 de victime sunt încă necunoscuți. Consider că este o rușine și o jignire profundă față de toți cei care au luptat cu mâinile goale pentru câștigarea libertății, față de urmașii acestora și față de întreaga societate. Justiția are obligația de a face lumină după atât de mulți ani. Dreptatea nu este un moft, ci este în acest caz o urgență majoră. Fac, așadar, un apel la toți cei responsabili de soarta acestui dosar, faceți dreptate! Românii au nevoie de acest act de justiție pentru odihna veșnică a celor uciși, pentru urmași, precum și pentru reconcilierea cu trecutul. Garantarea unei societăți sănătoase pentru generațiile viitoare”.