Ziua de 5 ianuarie se distinge clar de celelalte zile din calendar. Dacă pe 6 ianuarie este sărbătorit Botezul Domnului Iisus Hristos în apele Iordanului, ziua de dinainte are o semnificație aparte. Aceasta este dedicată pregătirii lăuntrice, curățirii și regăsirii echilibrului sufletesc.
Conform tradiției, faptele și gândurile din această zi pot influența întregul an care urmează. Tocmai de aceea, Ajunul Bobotezei este ținut ca o zi de post, liniște, cumpătare și reflecție profundă.
Ajunul și ziua Bobotezei sunt marcate de obiceiuri vechi, încărcate de credință și simboluri puternice. Printre cele mai respectate tradiții se află postul negru, păstrat mai ales în sate. Acolo, rânduiala bisericească este urmată cu strictețe. În această zi, credincioșii nu gustă nimic până la sfințirea apelor sau până când prima stea apare pe cer, alegând să-și dedice timpul rugăciunii și liniștii interioare. Se crede că postul ținut în Ajun aduce protecție, sănătate și ferire de necazuri pe tot parcursul anului.
La lăsarea serii, atmosfera devine una de liniște și apropiere. Oamenii se strâng în jurul mesei, alături de cei dragi. Preparatele sunt simple, de post, așa cum cere tradiția. Mai exact grâu fiert îndulcit cu miere, colivă, turte din făină de grâu, mâncăruri din fasole sau linte, mere și plăcințele de post.
Ziua de Bobotează începe cu participarea la Sfânta Liturghie și la slujba de sfințire a apei. În multe locuri, ritualul are loc în aer liber, lângă ape curgătoare, lacuri sau fântâni, amintind de Iordanul în care a fost botezat Mântuitorul. Preotul binecuvântează apa prin rugăciune și prin scufundarea crucii, iar Aghiasma mare este luată apoi acasă de credincioși. Aceasta se bea pe nemâncate, timp de opt zile, fiind considerată vindecătoare și ocrotitoare. Cu ea se stropesc locuințele și animalele, pentru a alunga răul și a aduce belșug.
Momentul aruncării crucii în apă este, fără îndoială, unul dintre cele mai puternice și emoționante ritualuri ale Bobotezei. În clipa în care crucea este aruncată de preot, mai mulți tineri se aruncă în apa înghețată, ignorând frigul. Cel care reușește să o recupereze este privit ca fiind sub o protecție specială, iar tradiția spune că va avea parte de sănătate, noroc și reușite în anul ce urmează.
Ajunul Bobotezei este însoțit de ritualuri vechi, încărcate de simboluri legate de iubire, rodnicie și viitor. În noaptea de dinaintea marii sărbători, fetele nemăritate obișnuiesc să pună busuioc sfințit sub pernă, cu speranța că își vor visa ursitul. Se spune că această practică aduce claritate în plan sentimental și vestește o dragoste adevărată. În ziua de Bobotează, multe tinere se spală pe față cu agheasmă, crezând că astfel vor avea frumusețe, noroc și împlinire în dragoste.
Un alt obicei păstrat cu sfințenie este punerea grâului la încolțit, ritual prin care gospodinele încearcă să afle cum va fi anul ce urmează. Începând cu Ajunul Bobotezei, pe 5 ianuarie, boabele de grâu sunt așezate într-un vas cu apă, de obicei într-un bol sau o farfurie, și lăsate într-un loc luminos, ferit de curent. În zilele următoare, grâul începe să încolțească, iar mugurii verzi devin un semn al belșugului, al renașterii și al vieții noi. Cu cât grâul crește mai frumos, cu atât anul este considerat mai bun.
Pe lângă aceste obiceiuri, în anumite regiuni se păstrează și tradiția colindatului. Tinerii merg din casă în casă, cântând colinde care amintesc de Botezul Domnului și rostind urări de sănătate, noroc și belșug pentru anul care începe.