Ploaia de meteoriți Orionid este activă în perioada 2 octombrie – 7 noiembrie. În acest an, este de așteptat să atingă vârful în noaptea de 21 spre 22 octombrie.
Ploaia de meteori Orionid apare începând cu luna octombrie a fiecărui an, când Pământul trece prin marginea exterioară a norului de particule din coada cometei 1/P Halley. Mai exact, atunci când cometa Halley trece prin sistemul solar se încinge la bază. Diferenţa de temperatură dintre zonele reci ale spaţiului şi părţile cometei care sunt încălzite de lumina solară din depărtare este atât de extremă încât părţi din miezul său îngheţat sunt sublimate, ceea ce înseamnă că gheaţa se transformă în gaz. Suflul gazos propulsează segmente solide în spaţiu, dintre care unele se îndreaptă şi către Pământ.
Potrivit NASA , ploaia de meteori Orionid este una dintre cele mai frumoase averse ale anului datorită strălucirii și vitezei meteorilor săi. Călătorind cu aproximativ 148.000 de mile pe oră în atmosfera Pământului, acești meteori sunt foarte rapizi, iar ei pot deveni chiar mingi de foc, pe care NASA le descrie ca „explozii prelungite de lumină”, scrie housebeautiful.com.
Ploaia de meteori a fost numită Orionide pentru că stelele căzătoare par a veni din constelaţia Orion.
În 1933 și 1946 planeta noastră a trecut prin aceeași parte a traiectoriei cometei și s-au observat adevărate „furtuni” de meteori. Se crede că anul acesta activitatea va fi mai slabă ca intensitate decât atunci pentru că materialul din zonă s-a disipat în spațiu.
Atunci vom putea vedea în medie 25 de stele căzătoare pe oră dar pot fi numai 10 sau chiar 60. Depinde de traiectoria planetei noastre și de bogăția norului de particule. Ploaia de meteori poate fi văzută după miezul nopții până la răsăritul Soarelui interval în care constelația Orion se află deasupra orizontului.
După Orionide, următoarea ploaie de meteoriți majori este Leonidele, care va atinge vârful între seara de 16 noiembrie și dimineața de 17 noiembrie.
Acest curent de meteori este cunoscut pentru meteorii foarte strălucitori (bolizi) pe care uneori îi produce, un motiv în plus pentru a-l observa. Pe lângă calitatea de a fi spectaculoase, stelele căzătoare mai au un plus: se văd cu ochiul liber! Nu aveţi nevoie de instrumente astronomice pentrui a-i observa.
31 octombrie – Planeta Uranus la opoziţie (vizibilă toată noaptea) și Luna albastră. Uranus se află cel mai aproape de Pământ, fiind luminată de către Soare. Planeta albastru – verzui va fi mai luminoasă decât în orice altă perioadă a anului. Termenul de „Lună albastră” este folosit atunci când avem două luni pline în decursul aceleeaşi luni
17 – 18 noiembrie – Maximul curentului de meteori Leonidele (ZHR = 15); Pământul trece prin traiectoria prafului cosmic lăsat în urmă de cometa Tempel-Tuttle; meteorii vor cădea cu viteză de 71 km/s
13 – 14 decembrie – Maximul curentului de meteori Geminidele (ZHR = 120); provin din asteroidul 3200 Phaeton
21 decembrie – Solstiţiul de iarnă, ora 12.02; începutul iernii astronomice
21 decembrie – Planetele Jupiter şi Saturn în conjuncţie (seara); Evenimentul nu a mai avut loc din anul 2000; cele două planete luminoase vor apărea la un arc de numai 7 minute una de cealaltă, pe cerul nopţii, vor părea o planetă dublă luminoasă.