Oana Cernătescu este o tânără cu o poveste de viaţă impresionantă. În 2020, la doar 27 de ani, a suferit un accident vascular cerebral. AVC-ul i-a provocat afazie, adică pierderea completă a limbajului și paralizie pe partea dreaptă – față, mână și picior, potrivit hotnews.ro.
Se pare că înainte de AVC, Oana lucra ca facilitator în educație nonformală și îi plăcea să danseze salsa, să facă snowboard și să meargă pe bicicletă. Din cauza acestei afecțiuni, tânăra a fost nevoită să-și pună toate pasiunile pe pauză.
Oana Cernătescu este unul dintre românii care a suferit un AVC. S-a chinuit cu o paralizie pe partea dreaptă, iar recuperare face și în momentul de față.
Tânăra a avut curajul pentru a-și spune povestea pentru prima în cadrul evenimentului „Noi pentru ei”, organizat de Asociația pentru Lupta Împotriva Accidentului Vascular Cerebral (ALIA).
„Când am sunat la 112, bâlbâind ce mi s-a întâmplat, mi-au spus că sunt beată. Eram așa furioasă. Mi-au zis apoi că nu au ambulanțe și dacă mă aduce cineva, foarte bine. Nu am vrut sa mă duc, pentru că mă așteptau niște oameni reci, insensibili, neprietenoși și eu eram fragilă, din cauza că nu aveam abilitatea să vorbesc. Am mers la neurolog și nu am știut să citesc ceasul. A sunat chiar neurologul la 112 și nu au trimis ambulanța. Am ajuns în sfârșit la spital. Afazia era totală, nu mai puteam spune nici da, nici nu”, a povestit Oana Cernătescu.
Aceasta a avut nevoie de intervenție și după cum a recunoscut chiar ea, operația a ținut-o în viață: „Am intrat în operație cu zâmbetul pe buze, știind că o să mă întorc. Am fost fericită că am scăpat și șocată că am paralizat pe jumătate de corp”.

După ce a ieșit din spital, Oana susține că lupta ei adevărată abia atunci a început.
„Rrecuperarea, care continuă și astăzi. Fericirea, când am mers pentru prima oară, nu se compară cu nimic. Când am mâncat pizza fără să îmi mușc limba, când am mângâiat o pisică cu mana mea rănită și când am pronunțat „mami”, toate acestea m-au adus din nou la viață. Și, mai ales, mă bucur că nu am uitat gramatica limbii române”, a mărturisit tânăra.
„Am început în scaun cu rotile, cu afazie totală și acum sunt aici, stând pe picioarele mele și tinând discursul acesta. Și cel mai mult vreau să îi mulțumesc familiei mele mari, sistemul meu de suport și de iubire necondiționată”, a mai spus Oana Cernătescu.
„Unii pot spune că sunt norocoasă că sunt încă aici. Dar când ai AVC, nu vrei să speri la noroc”, a menționat Oana.
Accidentul vascular cerebral este întotdeauna o urgență, indiferent de mecanismul de producere – ischemic (cel mai frecvent) sau hemoragic.
„Vrei să suni la 112 și cel de la telefon să te trimită de urgență la spital. La camera de gardă, vrei un doctor care să recunoască rapid semnele de AVC. Kinetoterapeutul și logopedul trebuie să existe încă din spital, pentru că recuperarea ta e esențială. Când ai AVC, vrei o rețea de oameni care să te ajute rapid. Așa că, vă rog, azi, aici, să construim împreună această rețea și să lăsăm norocul să lucreze în altă parte”, a susținut aceasta.