Rusia pune capăt unui acord cu România, semnat în vremea președintelui Ion Iliescu. Ce scop avea înțelegerea dintre cele două state

Prim-ministrul rus, Mikhail Mishustin, a semnat un decret prin care instruiește Ministerul Apărării din Rusia să pună capăt unei serii de acorduri militare cu 11 națiuni occidentale, inclusiv Germania, Marea Britanie, Polonia, România și Bulgaria. Decizia marchează o schimbare semnificativă în relațiile de apărare ale Moscovei cu țările NATO. Ordinul prim-ministrului rus a fost făcut public pe portalul oficial al Guvernului de la Moscova, pentru acte de reglementare.

Când au fost încheiate cele 11 acorduri dintre Rusia și țările occidentale

Decretul specifică încetarea mai multor acorduri bilaterale de apărare, cum ar fi pactul dintre Ministerul Apărării din Rusia și Ministerul Apărării din Germania, semnat inițial la Moscova pe 13 aprilie 1993, și un acord similar cu Ministerul Apărării Naționale din Polonia din 7 iulie 1993. Acordurile de cooperare cu Norvegia, semnate pe 15 decembrie 1995, sunt, de asemenea, afectate.

Printre acordurile suplimentare reziliate se numără cele cu România (28 martie 1994), Danemarca (8 septembrie 1994), Regatul Unit (18 martie 1997), Olanda (18 iunie 1997), Croația (18 decembrie 1998), Belgia (19 decembrie 2001) și Republica Cehă (16 aprilie 2002), reflectând o reducere amplă a colaborărilor formale de apărare ale Rusiei cu aliații occidentali, potrivit Novinite.

Bulgaria rămâne un punct cheie în acest context. În 1992, Moscova și Sofia au semnat un Tratat de relații de prietenie și cooperare, care a pus bazele relațiilor bilaterale de după Războiul Rece. Acest tratat, semnat pe 4 august, a permis ambelor țări să urmărească proiecte comune, inclusiv în sectorul apărării. Prin rezilierea actuală, Moscova semnalează o abatere de la cadrele de cooperare militară de lungă durată cu Bulgaria și celelalte țări NATO incluse pe listă.

Care era rolul acordului dintre Rusia și România

Acordul semnat în 1994 între România și Rusia se înscria în tiparul politicii externe adoptate de numeroase state din fostul bloc comunist, care urmăreau apropierea de NATO, dar, în același timp, încercau să mențină relații pragmatice cu Moscova, pentru a evita escaladarea tensiunilor geopolitice. Documentul nu avea caracterul unui pact de apărare, ci stabilea un cadru general de cooperare militară, conceput astfel încât orientarea pro-occidentală a României să nu provoace reacții ostile din partea Federației Ruse.

Deși România a fost prima dintre fostele state membre ale Pactului de la Varșovia care a semnat, la 26 ianuarie 1994, Parteneriatul pentru Pace — inițiativă lansată de Statele Unite și percepută ca o etapă premergătoare aderării la NATO —, la doar două luni distanță, la 31 martie 1994, Bucureștiul a semnat și un tratat de cooperare militară cu Federația Rusă. Într-un interviu acordat CNN de către Ion Iliescu, la 1 martie 1994, președintele a fost întrebat: „Doriți o alianță cu NATO sau o relație strânsă de securitate cu Rusia?”. Răspunsul lui a fost simplu: „Urmărim ambele posibilități”, relatează Antena 3.

Aceste evoluții sunt relatate de fostul președinte Emil Constantinescu, care a susținut că, în aprilie 1996, Ion Iliescu a fost aproape de a semna un nou tratat cu Federația Rusă, formulat în termeni similari celui din 1991. Potrivit lui Constantinescu, documentul ar fi conferit Kremlinului un drept de influență asupra opțiunilor de alianță ale României. La 5 aprilie 1991, Ion Iliescu a și efectuat o vizită oficială la Moscova, cu prilejul căreia a fost semnat Tratatul româno-sovietic.

„Dacă tratatul respectiv ar fi fost ratificat, România nu ar fi mai putut deveni membră a Alianței Nord-Atlantice. […] Am reacționat ferm la o conferință de presă. Teama unei reacții negative din partea publicului l-a determinat pe Ion Iliescu să dea înapoi”, a precizat Emil Constantinescu.