Solstițiul de iarnă 2020. Cea mai lungă noapte din an: de mâine ziua începe să se mărească

Anul acesta, Solstițiul de iarnăva avea loc luni, 21 decembrie. Tradiţii şi superstiţii deSolstițiu de iarnă 2020.

Când are loc solstițiul de iarnă

Solstițiul de iarnă este ziua cu cea mai scurtă perioadă de lumină a zilei și cea mai lungă noapte a anului, când Soarele se află la cea mai micăînălțime zilnică maximăpe cer.La pol, existăîntuneric continuu sau amurg înjurul solstițiului de iarnă. Opusul său este reprezentat desolstițiul de vară.

Solstițiul de iarnă are loc în timpulierniiemisferei. Înemisfera nordică, acesta estesolstițiuldindecembrieși înemisfera sudică, acesta estesolstițiuldin iunie. Deși solstițiul de iarnă durează doar un moment, termenul se referă uneori la ziua în care apare.

Solstițiul de iarnă 2020 are loc luni, 21 decembrie, când din punct de vedere astronomic începe anotimpul iarnă. Este cea mai scurtă zi din an, adică este ziua în care ne bucurăm cel mai puțin timp de Soare pe parcursul unei zile.Acest eveniment astronomic este legat de mişcarea anuală aparentă a Soarelui pe sfera cerească, ce reprezintă consecinţa mişcării reale a Pământului în jurul Soarelui. În emisfera sudică a Pământului, fenomenul are loc invers, momentul respectiv marcând începutul verii astronomice.

Solstiţiul reprezintă cele două momente ale anului când Soarele se află la cea mai mare sau la cea mai mică înălţime faţă de ecuator.

Pământul execută atât o mişcare anuală de revoluţie în jurul Soarelui, cât şi o mişcare diurnă de rotaţie în jurul axei polilor tereştri. Axa polilor Pământului nu este constant perpendiculară pe planul orbitei Pământului. Datorită acestui fenomen, cele două emisfere terestre sunt iluminate de Soare inegal în decurs de un an, fapt ce generează la latitudinile medii inegalitatea zilelor şi a nopţilor, precum şi succesiunea anotimpurilor.

La momentul solstiţiului de iarnă, Soarele se află deci în emisfera australă a sferei cereşti, la distanţa unghiulară maximă de 23° 27′ sud faţă de ecuator, el efectuând mişcarea diurnă în lungul cercului paralel cu ecuatorul ceresc, numit ”tropicul Capricornului”. Aceasta explică, pentru latitudinile medii ale Terrei, inegalitatea zilelor şi a nopţilor, precum şi succesiunea anotimpurilor, potrivit site-uluiwww.astro-urseanu.ro.

Obiceiuri și tradiții

Obiceiurile româneşti din preajma solstiţiului de iarnă păstrează amintirea jertfirii violente a zeului adorat, prin substituirea acestuia cu arborele sacru, bradul sau stejarul, tăiat şi incinerat simbolic în noaptea de Crăciun, cu taurul, reprezentat de o mască, Capra, Brezaia, Ţurca sau Boriţa, care, după ce însoţeşte unele cete de colindători, este omorât simbolic şi, mai ales, cu porcul, reprezentare neolitică a spiritului grâului, sacrificat ritual la Ignatul Porcilor.

Pentru păgâni, aceasta era noaptea în care Marea Zeiţă dădea naştere noului Soare, repornind astfel ciclul anotimpurilor. Românii îi sărbătoreau în această zi pe Saturn, zeul recoltelor, şi pe Mithras, zeul luminii, potrivit volumului ”Zile şi mituri – calendarul ţăranului român”, de Ion Ghinoiu.

Cea mai veche referinţă scrisă despre o sărbătoare ce marca reîntoarcerea Soarelui (solstiţiu) a fost găsită în antichitate, în Mesopotamia. Sărbătoarea, care ţinea 12 zile, avea drept scop să-l ajute pe zeul Marduk să îmblânzească monştrii haosului pentru încă un an, conform Agerpres.