Europa, teren de luptă în războiul petrolului dintre Arabia Saudită și Rusia

Un război de uzură al prețurilor petrolului și al cotei de piață urmează să apară în Europa, cauzat de Irak, Arabia Saudită și Iran.

Ținta principală este Rusia.

În octombrie, Arabia Saudită a început să concureze Rusia pe piaţa europeană a petrolului, „aliți” fiindu-le polonezii care primesc petrol ieftin pentru rafinării.

De asemenea, saudiţii au redus preţurile pentru ţările din nordul şi vestul Europei şi pentru regiunea mediteraneeană la începutul lunii noiembrie și au devenit cel mai mare exportator de petrol din lume, potrivit zf.ro.

Rusia îşi trimite 70% din exporturile de petrol în Europa, țările europene fiind principala piaţă a acestora. Rezultatul acestui război pentru cotă de piaţă sunt preţuri mai mici.

Exporturile de petrol şi gaze naturale contribuie cu aproape jumătate la veniturile guvernului de la Moscova, iar cele de energie reprezintă 25% din PIB.

Producţia de petrol rusesc a atins în octombrie maximul de după căderea URSS.

Problema este că Rusia, o economie în recesiune, are nevoie de venituri la buget şi de aceea nu poate renunţa uşor la taxele pe petrol. Dar se pare că victoria în războiul preţurilor este mai importantă. După ce a amânat un plan de a reduce taxele, Moscova a decis să diminueze taxele de export cu 9% începând cu decembrie.

Până când Arabia Saudită decide să-şi dezlănţuie ofensiva pe piaţa europeană, în regiune câştigă teren un alt competitor din Orientul Mijlociu, Irakul.

De la mijlocul anului 2014, exporturile irakiene de petrol au crescut cu 40%, la peste trei milioane de barili pe zi. Livrări în Europa de un milion de barili pe zi în iulie şi august au adus cota de piaţă a Irakului la 17%, peste cea a Arabiei Saudite.

Înainte de aplicarea sancţiunilor internaţionale, în 2012, Iranul îşi trimitea 17% din producţie în Europa.

Foşti clienţi din Europa de Sud s-au arătat deja interesaţi să reia achiziţiile de petrol Iranian. Hellenic Petroleum „lucrează la deschiderea unui dialog“ cu compania naţională de petrol a Iranului, aşa cum fac, de altfel, „majoritatea companiilor occidentale. Petrolul iranian obişnuia să acopere 30% din necesarul rafinăriilor acestei companii. După impunerea embargoului, acest ţiţei a fost înlocuit în parte cu materie primă rusească.