EXCLUSIV // Semnal de alarmă, tras de medicii rezidenți, în urma tragediilor care au zguduit sistemul sanitar: “Rezidențiatul nu ar trebui să fie un mediu marcat de abuzuri emoționale, umilințe și lipsă de sprijin”

În urmă cu câteva săptămâni, sistemul sanitar din România a fost zguduit de moartea a doi tineri medici de la Institutul de Gastroenterologie și Hepatologie din cadrul Spitalului Sfântul Spiridon Iași.

Decesul subit al acestora a provocat o dezbatere virulentă în spațiul public despre condițiile epuizante pe care le înfruntă corpul medical, pe fondul lipsei acute de personal din spitalele din România.

În contextul acestei tragedii, atât cadrele cu experiență, cât și medicii rezidenți au reclamat suprasolicitarea și stresul continuu din spitale, care au devenit un adevărat pericol pentru sănătatea lor.

Pe 28 martie, George Tilă (31 de ani), medic rezident în anul V la Institutul de Gastroenterologie și Hepatologie Iași, a murit subit acasă, după prima gardă. Decesul său i-a șocat pe toți cei care l-au cunoscut.

O altă tragedie a avut loc la aceeași unitate medicală pe 13 aprilie, când Emanuel Mirel Luca (28 de ani), rezident în anul IV la același institut a fost găsit mort în locuința sa din Iași.

La scurt timp după aceste decese, medicii rezidenți au semnalat faptul că situația de la Spitalul Spiridon Iași nu este un caz izolat, ci reflectă lipsa unor drepturi profesionale reale și condițiile toxice de muncă din majoritatea spitalelor din România.

SMMR: Medicii rezidenții, puși în situația de a acoperi deficitul de personal

Una dintre asociațiile de profil care s-au solidarizat cu cadrele medicale și care au luat atitudine față de aceste evenimente tragice a fost Societatea Multidisciplinară a Medicilor Rezidenți (SMMR).

În acest context, SMMR a realizat pentru B1TV.RO o radiografie dură a condițiilor pe care medicii rezidenți le au de înfruntat zilnic în unele spitale sau secții clinice: ore de gardă neplătite, lipsa odihnei sau suprasolicitare.  În condițiile în care sistemul medical raportează deficit de personal, rezidenții sunt puși în situația de a acoperi acest deficit.

“Considerăm că este responsabilitatea conducerii fiecărei unități medicale de a analiza situația, astfel încât burnout-ul să fie evitat, cu atât mai mult pierderea de vieți omenești. Din păcate, realitatea sistemului medical românesc reflectă faptul că aceste probleme nu sunt excepții, ci trăsături profund generalizate, care definesc experiența multor medici rezidenți din România.

Medicii rezidenții sunt puși în situația de a acoperi deficitul de personal al sistemului medical. Epuizarea profesională, lipsa unei protecții reale a drepturilor, gărzile prelungite fără timp de refacere și lipsa remunerației echitabile sunt aspecte frecvent întâlnite în parcursul de formare al tinerilor medici.

Burnout-ul nu este doar un concept teoretic în această profesie, ci o stare trăită constant în multe specialități, în special în cele cu încărcătură acută, cum este Terapia Intensivă, unde expunerea la stres și responsabilitate extremă nu este compensată nici prin sprijin psihologic, nici prin timp de recuperare. În continuare, în unele unități medicale, gărzile nu sunt urmate de zile libere, deși este clar că un medic obosit nu poate funcționa la capacitate maximă – ceea ce implică nu doar riscuri personale, ci și pentru pacient.

O soluție la această situație o reprezintă fracționarea gărzii de 24 de ore în două gărzi de 12 ore, astfel încât niciun medic să nu petreacă mai mult de 12 ore în spital”, a precizat SMMR, pentru B1TV.RO.

Reprezentanții SMMR avertizează, de asemenea, asupra tolerării comportamentelor umilitoare la care sunt supuși tinerii medici și care accelerează exodul lor în occident:

“Mai grav, abuzurile profesionale, de la limbaj inadecvat până la comportamente umilitoare, sunt tolerate în mod tacit în unele medii spitalicești, perpetuând o cultură toxică a ierarhiei în care formarea profesională a rezidentului este umbrită de lipsa respectului. Această atitudine nu doar că afectează performanța și încrederea în sine a tinerilor medici, dar contribuie la exodul medical și la deteriorarea calității actului medical în ansamblu”.

Potrivit SMMR, medicii rezidenți sunt folosiți astăzi în spitalele din România pentru a acoperi lipsa personalului medical, fapt ce duce la continuarea efectelor negative pe care le generează lipsa reformelor în sistemul sanitar românesc. Efectele dezastruase ale unor astfel de practici au impact nu doar asupra vieții private a cadrelor medicale, ci și asupra calității serviciilor pe care le primesc pacienții:

“Medicii rezidenți sunt frecvent utilizați pentru a acoperi deficitul de personal. Această suprasolicitare erodează echilibrul muncă – viață și expune rezidenții la epuizare timpurie. Cu siguranță meseria aceasta este una nobilă și avem o responsabilitate care ne onorează, dar aceste aspecte nu trebuie să scuze lipsa reformelor din sistemul de sănătate. Reforme care să reglementeze în mod real deficitul de medici, astfel încât rezidențiisă beneficieze de o formare adecvată și nu să fie nevoițisă înlocuiască munca personalului lipsă.

De cele mai multe ori, medicii rezidenți sunt nevoiți să rămână câteva ore bune după programul normal de lucru pentru a duce la bun sfârșit foile și tot ce ține de birocrație.

În mod evident aceste probleme impactează viața personală și nu de puține ori acest ciclu vicios “suprasolicitare prin muncă – regres în viața personală” se sfârșește prin burnout”.

SMMR: statutul medicilor rezidenți ar trebui schimbat din temelii

SMMR atrage atenția că statutul medicilor rezidenți ar trebui schimbat din temelii, astfel încât rezidențiatul să nu devină un pretext pentru a acoperi lipsuri sistemice, ci un spațiu de mentorat și de formare:

“Modul în care este tratat astăzi medicul rezident trebuie regândit din temelii. Ziua liberă post gardă ar trebui să fie o normă de siguranță, nu un privilegiu rar întâlnit.

Gărzile epuizante, neplătite sau subevaluate, adâncesc sentimentul de epuizare și demotivare. Mai mult decât atât, rezidențiatul ar trebuisă fie un spațiu de formare reală, de mentorat și dezvoltare profesională, nu un mediu marcat de abuzuri emoționale, umilințe și lipsă de sprijin.

Nu este normal ca tinerii medici să învețe în frică, fără susținere, și să fie folosiți pentru a compensa lipsuri sistemice. Este nevoie urgentă de o regândire structurală a programului de rezidențiat în România: cu accent pe sănătatea psihică a medicului, pe condiții de lucru umane și pe relații profesionale bazate pe respectșisprijin real. Doar așa putem spera la un sistem sanitar sustenabilși echitabil, în care medicii să rămână, să se formeze șisă profeseze cu demnitate

Dacă ne dorim un sistem sanitar funcțional, trebuie să investim în oameni – iar totul începe cu modul în care ne tratăm medicii aflați la început de drum!”.

Cât privește dialogul cu autoritățile, SMMR precizează că acesta se desfășoară de cele mai multe ori la un nivel pur formal și că răspunsurile la problemele rezidenților sunt întârzie sau nu sunt puse în practică.