Cât costă în realitate sănătatea românilor. Dezvăluirile unui medic despre decontările CNAS pentru serviciile medicale

CNAS decontează doar parțial costurile pe care le implică investigațiile medicale și intervențiile chirurgicale din spitale. Dezvăluirile au fost făcute de medicul Cătălin Cîrstoiu, managerul Spitalului Universitar de Urgență București (SUUB).

Primul pachet de austeritate a extins taxarea cu CASS pentru pensionarii cu venituri mai mari de 3.000 de lei, pentru veteranii de război și foștii deținuți politici, dar și pentru mamele aflate în concediu de creștere a copilului. Totodată, au fost reduse indemnizațiile de concediu medical și a fost eliminate gratuitățile pentru serviciile medicale în cazul mai multor categorii de persoane.

Motivul invocat de Alexandru Rogobete, ministrul Sănătății, autorul propunerii, a fost lipsa banilor pentru decontarea cheltuielilor medicale, făcute de Casa Națională de Sănătate. Cu toate acestea, se pare că banii nu merg acolo unde ni se spune. CNAS nu decontează costurile reale ale serviciilor medicale, fapt ce ridică mari semne de întebare în legătură cu destinația fondurilor colectate de la populație.

Întrebarea care se pune este pe ce cheltuie Ministerul Sănătății și CNAS banii adunați de la contribuabili, dacă nu sunt decontate serviciile pentru pacienți.

Diferențe uriașe între costurile reale și sumele decontate

Managerul Spitalului Universitar de Urgență București (SUUB), Cătălin Cîrstoiu a dezvăluit într-un document prezentat de Doctorul Zilei, că doar o parte din cheltuielile cu intervențiile medicale pentru pacienții români sunt decontate de CNAS. Există mari diferențe între costurile reale ale serviciilor medicale și sumele decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Acestea pot ajunge, în funcție de complexitatea serviciilor și a intervențiilor medicale, chiar la zeci de mii de lei pentru o singură operație. În unele cazuri, spitalul suportă peste 70% din costul real al intervențiilor. Acest lucru pune o presiune financiară foart mare pe spitale care trebuie să caute resurse financiare pentru a-și acoperi costurile cu serviciile medicale. De aici, și datoriile pe care unitățile medicale le acumulează.

Decontările CNAS sunt făcute în baza unor tarife standard, calculate pentru pachete de servicii medicale. Or, acestea nu sunt actualizate și nu reglectă costurile efective pentru intervenții și tratamente.

Medicul a dat ca exemplu o operație by-pass coronarian ale cărei costuri se ridică la 45.000 lei. CNAS decontează doar un sfert din această valoare, adică 12.157 lei. Pentru diferența de bani, de 32.842 lei, spitalul trebuei să caute alte surse de finanțare. În cazul înlocuirii valvulare, CNAS acoperă 22.273 lei dintr-un total de 35.000 lei, iar pentru o operație cezariană decontează 5.625 lei din 7.400 lei.

Tratamentele oncologice printre cele mai costisitoare

Din datele prezentate, tratamentele oncologice cu citostatice, pentru pacienții bolnavi de cancer, costă 1.000 lei. Cu toate acestea, CNAS nu decontează decît 324 lei. O ședință de hemodializă costă 1.500 lei, dar spitalele primesc 708 lei, iar intervențiile post-AVC implică 17.000 lei, din care CNAS acoperă 7.591 lei.

Diferențele dintre costurile reale și sumele decontate de CNAS pune sub semnul întrebării chiar sustenabilitatea sistemului medical. Practic, spitalele mari precum SUUB trebuie să acopere din bugete proprii sau din fonduri suplimentare diferențe care ajung la zeci de mii de lei per pacient.

Cum a vrut să-i blocheze Ministerul Sănătății pe bolnavii de cancer

În urmă cu câteva săptămâni, tot din cauza lipsei banilor, Ministerul condus de Alexandru Rogobete a încercat să limiteze accesul pacienților de cancer la justiție. Este vorba despre pacienții care apelau la ordonanțe președințiale în timpul proceselor în care solicitau finanțare de la stat pentru acoperirea costurilor cu anumite tratamente,

Ministerul Sănătății, condus de Alexandru Rogobete a propus instituirea unei reglementări menite să blocheze, în instanță, ordonanțele preșidențiale în cazul cererilor care au ca obiect asigurarea gratuită sau compensată ori decontarea medicamentelor sau, după caz, introducerea unor tratamente în lista celor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate.

Dacă reglementarea ar fi fost promovată, statul ar fi blocat accesul pacienților oncologici la tratamentele și medicamentele de care au nevoie până la finalizarea proceselor. Or, cum dosarele în România durează cu anii, în cazul multora, măsura propusă de Rogobete ar fi echivalat cu o condamnare la moarte.

În prezent, datorită soluţiilor pronunţate de instanţele de judecată în dosarele care au ca obiect ordonanţe preşedinţiale, Ministerul Sănătății este obligat să suporte contravaloarea tratamentelor cu medicamente chiar dacă nu sunt autorizate la utilizare pe piața românească. Autoritățile invocă, pentru a justifica încetineala cu care se mișcă în autorizarea tratamentelor innovative, lipsa unor studii clinice.

Pacienții nevoiți să-și ceară dreptul la viață în instanță

Ministerul Sănătății a încercat să promoveze o reglementare care ar fi pus piedici celor care apelau la instanțe pentru a obține tratamentele la care statul român nu le dă acces. În urma presiunii opiniei publice, Rogobete a fost nevoit să dea înapoi și să retragă proiectul de lege.

Un număr din ce în ce mai mare de bolnavi de cancer sau de alte boli, apelează la instanțele de judecată pentru a obține fondurile necesare achiziționării tratamentelor necesare prelungirii vieții.

În cazul bolnavilor de cancer fiecare zi este importantă, iar lipsa tratamentelor adecvate, a căror autorizare este întârziată de instituțiile medicale, duce la moarte. Ceea ce contravine Constituției care garantează dreptul la viață pentru toți cetățenii.