Legătura dintre Smiley şi Nichita Stănescu: Și-a schimbat orientarea sexuală! Un PROSTOBOU furajat cu popcorn…

Românaşului nu-i poţi lua plăcerea de a fi minţit sau escrocat. Se uită, de exemplu, la filme americane cu efecte speciale. Un poliţist viteaz sare din avion în elicopter. Şi tu te întrebi, logic, cât o câştiga miliţianul yankeu pentru o lucrare de calibrul ăsta. La care dobitocul furajat cu popcorn îţi spune “nu, el n-o face pentru bani, el îşi iubeşte meseria, apără America de oamenii răi şi trăieşte din salariu”. Câteodată, cetăţeanul fast-food e un prostobou de 40-50 de ani. Îl priveşti şi te întrebi cum a supravieţuit în ultimii 28.

…Aşa îşi începe Răzvan Ioan Boanchiş editorialul din Naţional în care face o analiză comparativă a omului contemporan, între anii ’50 şi cei de acum.

Dincolo de exerciţiu de stil, logică, etică şi… toane, articolul are meritul de a te pune pe gânduri şi a naviga puţin printre propriile repere în căutarea (re)validării lor.

Până şi mesajul de dragoste, în formulare artistica, şi-a schimbat orientarea sexuală. Să luăm hitul lui Smiley, spune autorul citat.

„Aşadar “stai linistită/ am vrut să te aştept/ nu mai eşti binevenită/ am deschis doar să te întreb/ de unde vii la ora asta?/ pe unde ai umblat/ vii cu haina şifonată şi cu părul deranjat!” Versuri de clasa a treia, însă ideea mă interesează. Ciufulita se tăvalise în lift sau pe bancheta din spate a maşinii, iar El, Bărbatul, o aştepta acasă. Pândind întoarcerea zdrenţei, vigurosul mascul croşeta sau punea mucenici.

Sa vedem cum era în urmă cu vreo 50 de ani, când bărbatul era bărbat şi versul însemna măiestrie. Nichita Stanescu : “Singurateca ea mă aşteapta să-i vin acasă, / în lipsa mea ea se gândeşte numai la mine, / ea cea mai dragă şi cea mai aleasă/ dintre roabele sublime…

Citiţi AICI materialul integral şi spuneţi-vă opinia pe contul nostru de Facebook: Anii ’50 sau 2000? Bărbaţii de atunci sau cei de acum? Acele femei sau altele? Smiley sau Nichita…