Criza colectării separate în București: infrastructură slabă, comportamente consolidate, lipsa controlului

Bucureștiul traversează una dintre cele mai severe crize de gestionare a deșeurilor din Uniunea Europeană. Deși legislația europeană cere o rată de reciclare de 55%, Capitala abia reușește să atingă aproximativ 10%, conform datelor consolidate ale autorităților de mediu. Restul deșeurilor, aproximativ 90%, ajung direct la groapă, fără sortare, fără tratare, fără valoare recuperată. Este un eșec de sistem, nu doar al cetățenilor.

Iar problema nu este nouă. Bucureștiul funcționează de ani de zile fără o strategie coerentă, cu infrastructură inegală între sectoare, cu contracte diferite, cu ghene de bloc greu de controlat și cu o lipsă generală de responsabilizare. Rezultatul este un oraș în care reciclarea rămâne excepția, nu regula. Autoritățile de mediu au documentat constant lipsurile: colectare selectivă superficială, operatori care nu sortează eficient, lipsa trasabilității, deșeuri amestecate încă din punctul de colectare, educație precară a populației și o lipsă de coordonare între sectoare. La acestea se adaugă costuri care cresc de la an la an, fără ca performanța să se apropie măcar de standardele europene. În mod paradoxal, Capitala plătește printre cele mai mari taxe de salubritate din țară, dar rezultate printre cele mai slabe.

O administrație care contrazice tendința

 Sectorul 3 este unul dintre puținele exemple că schimbarea este posibilă dacă administrația intervine simultan prin infrastructură, campanii și control. După introducerea unui sistem de colectare mult mai aplicat, cu puncte de colectare subterane și supraterane, supraveghere video, controale, campanii de informare și sancțiuni acolo unde este cazul, sectorul a înregistrat o creștere accelerată a cantității de reciclabil colectat:

• august: 500 tone
• septembrie: 1.000 tone
• octombrie: 2.000 tone
• noiembrie: 3.000 tone
• decembrie (estimare): 4.000 tone

În doar câteva luni, sectorul a crescut de aproape zece ori volumul de deșeuri reciclabile colectate, un salt rar întâlnit în administrațiile locale. Desigur, aceste rezultate nu rezolvă criza la nivelul întregii Capitale, dar demonstrează că sistemul nu este condamnat la eșec.

De ce restul Capitalei rămâne în urmă

Fără o reformă integrată la nivelul Bucureștiului, eforturile punctuale rămân izolate. Orașul funcționează cu:

• șase sectoare care aplică șapte modele diferite,
• sisteme de colectare nearmonizate,
• lipsa unui registru unitar al punctelor de colectare,
• lipsa unui sistem metropolitan de monitorizare,
• absența unor standarde de performanță obligatorii pentru operatori.

În aceste condiții, nu este surprinzător că Bucureștiul se află la coada Europei în ceea ce privește reciclarea. Iar dacă acest ritm se menține, România riscă noi proceduri de infringement și costuri suplimentare semnificative pentru nerespectarea obiectivelor de mediu.

Capitala are o problemă structurală, dar nu una fără soluție

Criza colectării selective nu este doar despre mediul înconjurător este despre costuri, sănătate publică, eficiență administrativă și credibilitate europeană. Bucureștiul reciclează prea puțin pentru un oraș atât de mare, însă exemplele din Sectorul 3 arată că performanța poate crește rapid dacă există voință administrativă, instrumente clare și un efort constant. Rămâne de văzut dacă această schimbare locală va declanșa o transformare metropolitană reală sau dacă Bucureștiul va continua să rămână orașul care reciclează de zece ori mai puțin decât ar trebui.