Directorul Institutului Elie Wiesel nu vrea ca o stradă din Timișoara să poarte numele lui Petre Țuțea: A susținut prin idei Mișcarea Legionară. Un nume de stradă înseamnă cult al acelei persoane

Directorul Institutului Elie Wiesel nu vrea ca o stradă din Timișoara să poarte numele lui Petre Țuțea: A susținut prin idei Mișcarea Legionară. Un nume de stradă înseamnă cult al acelei persoane
Foto: ziaristionline.ro

Directorul Institutului Elie Wiesel, Alexandru Florian, este unul dintre susținătorii așa numitei legi antilegionari și declară că unul din cei care se încadrează la această lege este filosoful Petre Țuțea.

Din această cauză, Institutul condus de Florian a ceut ca o stradă din Timișoara să nu poarte numele lui Țuțea, iar Primăria a acceptat cererea.

Florian motivează cererea prin faptul că Țuțea a fost susținător al Mișcării Legionare, scrie flux24.ro.

„Nu trebuie să fi făcut ceva, Țuțea a susținut prin idei Mișcarea Legionară. Un nume de stradă înseamnă cult al acelei persoane”, a spus directorul.

Petre Țuțea a fost angajat în 1993, prin concurs, ca referent în Ministerul Industriei și Comerțului (devenit ulterior Ministerul Economiei Naționale), unde a avansat până la funcția de director de studii. Între martie 1933 – decembrie 1934 a fost detașat în Germania la Agenția Economică din Berlin. Rechemat în Ministerul Economiei Naționale, centrala Industrie și Comerț, Țuțea funcționează până la data arestării – 12 aprilie 1948.

După septembrie 1940, Conducerea Mișcării Legionare îi încredințează lui Țuțea funcția de secretar general la Ministerul Economiei Naționale și, în această calitate, face parte din diverse delegații care au purtat negocieri economice la Berlin și la Moscova.

După Rebeliunea legionară este deținut pentru scurtă vreme în Lagărul de la Târgu Jiu, după care este eliberat și repus în funcție. După 23 august 1944, continuă să lucreze în același minister, la Direcția Încurajării Exportului, apoi funcționar în Direcția Studii și Documentare, pentru ca în final să lucreze în Direcția Acorduri, protejat de Lucrețiu Pătrășcanu contra epurărilor succesive din aparatul de stat. Două săptămâni după destituirea lui Pătrășcanu a fost arestat și Țuțea care, cu o întrerupere între 1953 și 1956, va fi deținut până în 1964.